”Trăim timpuri de transformări ! Omenirea trebuie să evolueze!” potrivit stomatologului Radu Opran din La Rochelle, Franța. Acesta i-a descris jurnalistei TVRi, Aura Dobre, vremea ”vacanței de covid”.

Radu Opran este medic chirurg stomatolog și din 2013 locuiește împreună cu familia în La Rochelle, pe coasta de vest a Franței. Lucrează într-un sătuc (cum îi spune el) La Crèche, la aproximativ 60 de km de casă și are grijă de… sănătatea dentară a 12.000 de locuitori !

„Știi, prima întrebare pe care mi-ai trimis-o a fost să spun cine sunt. Cred că mulți și-au pus întrebarea aceasta de-a lungul timpului… și cred că la fel de mulți nu au găsit răpunsul. Eu sunt doar un om care se ocupă cu îngrijirea altor semeni. În special a pacienților cu probleme dentare, a familiei, dar și a mea. În secolul trecut aveam o viață foarte frumoasă, care poate fi împărțită în mai multe etape.

Sub Ceaușescu, perioada copilăriei și a adolescenței, perioadă care m-a format într-un spirit de luptător și în care s-a născut dorința de a scăpa din acel sistem. O perioadă foarte bună, de altfel, pentru că am învățat să apreciez lucruri care acum par normale.

Urmează perioada facultății şi apoi cea din câmpul muncii, care ține până acum! Bine, perioada asta de activitate a început încă din primii ani de facultate când tatăl meu, medic stomatolog la rândul lui, mi-a permis să lucrez, la sfârșit de săptămână, în cabinetul său.

Suntem în Franța din 2013 și am ales să ne mutăm aici ca să le putem oferi copiilor și un alt mediu de dezvoltare, ei aveau 7, respectiv 9 ani. Ne-am adaptat foarte ușor, pentru că venirea în Franța ne-a „obligat” să fim împreună! Plecam din București, dintr-un mediu în care eram în patru zări fiecare!

Soția conducea o afacere în domeniul publicității, eu eram mai toată ziua la cabinet, iar copiii la școală, cu multe activități extrașcolare. Venirea în Franța ne-a coagulat, aducând bucurie copiilor, pentru că pot fi cu părinții lor, iar soției posibilitatea de a se ocupa de educația lor. Mie, personal, Franța mi-a oferit posibilitatea de a-mi întreține familia prin munca pe care o fac.”

L-am întrebat cum au fost începuturile, mai ales că toată terminologia medicală o învățase în limba română.

„Când am ajuns în Franța pentru a putea profesa, trebuia să trec un test de limbă și să am minimum nivelul B2. A fost destul de greu! La început, un coleg m-a încurajat, zicându-mi, dacă toți țiganii din Paris vorbesc franceză oi putea și tu, nu?

Am vrut să plec, pentru că mi se părea totul foarte dificil ! M-am dus la Institutul Francez, am muncit două luni 10 ore pe zi și... până la urmă am luat testul ! Apoi am început să profesez, dar abia după primul an de muncă în cabinet, am început să înțeleg ceva! Însă, atitudinea și sprijinul pacienților mi-au fost de mare ajutor. Ei aveau nevoie de mine, se bucurau pentru că, după o lungă perioadă, au dentist în sat ! Și mă bucuram și eu de ei !

Copiilor le-a fost mult mai simplu să se adapteze. Ei știau de acasă germana și engleza (cel mare chiar se pregătește de admiterea la MIT). Când ne-am mutat în Franța, am zis să le iau, în particular, un profesor care să-i ajute cu limba franceză. Au fost tare simpatici și mi-au spus în cor no waz! Bun, le-am zis și cum o să vă descurcați? Mi-au răspuns, gesticulând! Prin semne! Și așa a și fost. Oricum, copiii se adaptează mult mai repede decât noi, adulții.”

L-am rugat să-mi povestească cum a fost primit de către pacienții francezi. Dacă știau… ceva bun despre România.

„Au fost scumpi de tot, numai lucruri frumoase mi s-au întâmplat. Voiau să stabilească legături de prima dată. Pot spune că Franța a fost prima țară în care m-am simțit ca acasă și puteam spune că sunt român fără să mă feresc! Desigur, erau și naționaliști, dar mai puțin de 1% şi aveam cu mine pregătit discursul european. Le puneam o simplă întrebare: 60 de milioane de oameni (populația Franței) pot fi mai puternici decât 500 milioane? Şi aplanam situația! Sau le spuneam: știți, când ies pe stradă în București, aud că se vorbește franceză și mai mult, noi plătim gazul la EDF! Le explicam că uniunea economică este deja făcută! Păstram acest discurs, mereu, la îndemână! Dar, dacă tot am ajuns aici cu povestea, trebuie să spun ceva și despre sistemul medical din Franța.

Aici, statul oferă medicului posibilitatea de a-și desfășura activitatea fără a avea stresul lipsei pacienților și a banilor proveniți din munca lui. Singurul lucru obligatoriu este să tratezi corect pacienții ! Practic, majoritatea celor care locuiesc pe teritoriul Franței, 99,9%, au un card de sănătate, care se numește card vital, card de viață care reprezintă asigurarea medicală de stat și o asigurare privată obligatorie, care, în cazul angajaților, este plătită de către angajator. Dentiștii, în majoritatea lor, au contract cu statul. Acest contract obligă dentistului să facă tratamente dentare cu prețuri impuse, aceleași pe tot teritoriul Franței. Aceste costuri sunt rambursate în totalitate. Statul dă 66% și restul de 33% vine din asigurarea obligatorie.

Ca să zic așa, mai pe românește, toate procedurile stomatologie care sunt necesare pentru...  a aduce dinții într-un stadiu funcțional, sunt rambursate. Practic, aici este eliminat stresul din România prin care medicina se vinde ca la tarabă și tu, ca profesionist, îți recâștigi demnitatea de a fi doctor, nu neguțător la piață! Ți se dă posibilitatea să-ți exerciți meseria în conformitate cu competențele tale, singurul tău judecător fiind pacientul care decelează exact prin mijloace neștiințifice dacă ești bun sau nu !”

Viața asta, oarecum tihnită, în care accelerația... putea fi ținută în frâu, s-a schimbat și în familia Opran începând cu luna martie 2020.

„Da, viața s-a schimbat și pentru mine! Dar, în bine! Nu mai am nevoie de accelerație pentru că și la noi activitatea s-a oprit. Înainte de a veni în Franța credeam că americanii sunt cei mai practici oameni de pe planetă, dar trăind în Franța, am remarcat această latură practică nemediatizată a lor și mi-am schimbat părerea, i-am pus pe francezi pe primul loc!

Practic au oprit activitatea și au luat imediat măsuri de protecție economică a personalului medical și a populației care prezintă urgențe stomatologice instaurând un sistem de gardă pe departamente (adică în toată Franța), în care urgențele sunt asigurate zilnic de trei dentiști de gardă pe departament.

În orașul meu nu avem cazuri de infectare cu noul coronavirus, dar se preiau cazuri din alte centre unde populația este mai afectată. Oamenii respectă strict indicațiile date de guvern (am decelat o altă conștiinţă a populației în fața autorităților, aceea de solidaritate civică). S-a făcut un sondaj în care s-a remarcat că francezii apreciază această perioadă, pentru că pot face activități împreună cu copiii lor, acest lucru aducându-le o reală satisfacție.

Noi între noi, românii, ținem legătura și în această perioadă. Un „confrere” (aici suntem cu toții frați de meserie), a creat un grup în care suntem afiliați 1000 de stomatologi români care profesează în Franța, iar pe acest grup încercăm să rezolvăm și să ne punem la punct cu situațiile noi care apar.

Noi încercăm să ne protejăm stând în casă și făcând cumpărături cât mai rar, practic o dată la 10 zile. Evităm cât se poate contactul cu ceilalți oameni pentru a putea încetini propagarea virusului.

Eu, personal, fac față situației cu bucurie și cu fericire! O numesc vacanța Covid (asistenta mea a fost cam mirată când a văzut cum radiam), prima vacanță din viața mea neprogramată, simt din nou că timpul poate sta în loc. Știu că majoritatea oamenilor nu poate avea aceeași percepție ca mine asupra situației actuale și îmi cer scuze dacă se află în tenebrele fricii, panicii sau chiar ale morții. Empatizez cu ei și chiar sunt voluntar în asigurarea urgențelor ce țin de domeniul meu, asumându-mi riscul de a mă infecta. Practic sunt solidar cu situația, dar fericit în același timp.”

Am încercat să aflu de la medicul Radu Opran cum face față situației date. Ce face cu timpul lui liber… din ce în ce mai mult.

„Dau interviuri la TVR Internațional. Am atâtea de făcut ! Deja cred că perioada este foarte scurtă ca să mă aduc la zi cu tot ce am lăsat nefăcut până acum! Dar nu mă stresez, încerc să le fac într-o ordine firească, fără a avea un termen limită.

Ca scop, mi-am propus să-mi fac ordine și să creez un sistem eficient de control al business-ului, să-mi aduc toate hârtiile la zi, să fac sport și să le acord copiilor momente de răspuns la întrebările pe care mi le pun.

Cel mare se pregătește pentru SAT-ul american (testul pentru admiterea la colegiu - n.r.) și a picat la țanc această perioadă pentru el, că se poate pregăti intens, iar cel mic, care a ales o carieră sportivă a avut de asemenea noroc cu această perioadă, pentru că i s-a amânat un examen fizic pentru intrarea la un liceu sportiv (unde competiția este foarte foarte mare, de 30-40 pe loc) și se antrenează zilnic 5-6 ore pentru a-și îmbunătăți performanțele sportive. Amândoi fac cursuri online obligatorii încă vreo 5 ore și uite așa trece ziua pentru ei !

Ținem legătura cu cei din familie care stau și ei cuminți și respectă regulile. De Sărbători ne-am bucurat de soare și că am putut fi împreună… fie și de la distanță. Până la urmă, știi, eu mă simt aici în Franța de parcă aș fi acasă, în România, dar în alt oraș! Într-un fel, pentru mine ”România” este Europa!”

La finalul povestirilor noastre, care de la răspunsurile pe e-mail s-au mutat la convorbirile pe messenger în timp real, l-am rugat pe medicul Radu Opran să le dea un sfat românilor de pretutindeni pentru a putea trece cu bine peste această stare de fapt în care ne aflăm cu toții.

„Sfaturi nu prea îmi place să dau. Totuși, aș avea un sfat simplu: oamenii să considere această perioadă ca una benefică, în ciuda aparențelor, care va avea ca rezultat modificarea modului în care vom privi lumea!”

Interviu realizat de Aura Dobre