Interviul cu soprana Johanna Rusu face parte din campania TVRi, dedicată Zilei Românilor de Pretutindeni, sărbătorită în acest an pe 31 mai.
Soprana Johanna Rusu trăiește în Maroc, la Casablanca. Depărtarea fizică de România nu a oprit-o niciodată să se implice în proiectele de susținere și promovare a tradițiilor și culturii românești.
De la distanță, a fost de acord să ne povestească despre copilăria ei din Iași și despre familia sa de artiști renumiți.
Am început să respir într-o familie de artiști talentați: mama, Elena Rusu cântăreața de operă, tata, Ion Rusu balerin, prim-solist la Opera din dulcele târg al Ieșilor. Am cântat și dansat de la sine înțeles, dar cântatul a câștigat teren și lumea notelor m-a atras în mrejele ei.
Sunt absolventă a Universității de Muzică ”George Enescu” din Iași și sunt mândră de lucrul acesta, fiindcă Iașul este orașul romantic perfect pentru a forma un artist sensibil și angajat în domeniul artelor.
E foarte greu să trăiești în casă cu artiști! Mama făcea vocalize și repeta proză, tata tăcea și repeta mental fiecare gest și intenție. În ziua spectacolului sau a premierei simțeai aerul încărcat și orice respirație sau oftat înseamnă ceva… După spectacol urmau lungi nopți de insomnie, de dezbateri și critică… Am fost răsfățată în această atmosfera unică. Nu mi-aș schimba amintirile copilăriei cu nimic din lumea asta!
De mică și-a însoțit părinții la repetiții. Aceasta a ajutat-o foarte mult mai târziu, când scena nu mai avea secrete pentru ea, la propriu, dar și la figurat. Și are multe de povestit despre copilăria în Opera din Iași. Mama îi aduce mereu aminte de întâmplări de atunci și de fiecare dată ”sesiunea de amintiri” se termină cu hohote de râs!
Despre copilăria în Operă sunt foarte multe de povestit! De exemplu, la repetițiile cu ”My fair lady” mama m-a luat cu ea pe scenă, în culise ca să stau cuminte și să mă poată supraveghea mai bine. Cred că aveam vreo 3 ani. Mi-a spus că dacă vorbesc mă dau afară din sală, așa că m-a așezat să stau cuminte lângă sufleur, pe un scaun. Eram foarte serioasă și concentrată, când colo ce să vezi?! Nenea sufleurul vorbea întruna fără să-i fie frică că l-ar putea da afară din sală. M-am gândit că poate nu știe lucrul acesta așa că i-am spus: ”Șșșttt, nenea taci din gură că dacă te aude cineva, te dau afară”. El râdea și citea textul în continuare. Nici eu nu m-am lăsat, strigam din ce în ce mai tare, speriată că bietul om rămânea fără serviciu!
De 20 de ani, Casablanca este... acasă pentru Johanna Rusu. Deși departe, fizic, de țara natală, România a fost și este mereu prezentă în inima, gândul, cântecele și acțiunile sopranei născută la Iași.
Despre venirea în Maroc e mai greu de scris... Aș putea spune că… mi-am urmat destinul. Am plecat din dragoste pentru un om și am rămas din dragoste pentru o țară întreagă.
Fructific în continuare experiența acumulată pe scena Operei din Iași, ca soprană, prim-solistă! Am cântat Mozart, Puccini și Verdi mereu cu mare plăcere. ”Aida” a fost rolul meu preferat.
În același timp, acum predau și lecții de canto, oamenilor care vor să descopere arta lirică și, de asemenea, dirijez un cor de doamne, care fac parte și din Asociația Culturală ”Pro Arta” pe care o prezidez. ”Pro Arta” a fost înființată în 2005, de un grup de români inimoși, artiști și ingineri, profesori și dansatori care locuiau la vremea aceea în Maroc. Unii dintre ei s-au întors în România, dar păstrăm legătura, în continuare.
Am avut foarte multe ocazii să cântăm în limba română și să reprezentăm România, cu mare drag, pe scenele marocane. Ultima dată, am fost prezenți pe scena renumitului Teatru ”Mohamed al V-lea” din Rabat, capitala Marocului. Corul și soliștii Asociației Culturale "Pro Arta" au sărbătorit, pe scenă, 55 ani de relații diplomatice bilaterale româno – marocane. Cu acea ocazie au răsunat în renumita sală de spectacole "Ciuleandra" și "Iac-așa".
Pentru că interviul la distanță face parte din campania dedicată Zilei Românilor de Pretutindeni, care anul acesta este sărbătorită pe 31 mai, soprana Johanna Rusu a avut, în încheiere, un mesaj pentru românii de pretutindeni.
Nu uitați niciodată de unde ați plecat! E foarte important să aveți o identitate lingvistică, să vă păstrați obiceiurile, să cântați și să vă bucurați românește!
Interviu realizat de Aura Dobre
