Despre el spune că este artist liric, născut din familie de români din Maramureșul Istoric din dreapta Tisei.

A fost pasionat de muzică încă din copilărie, iar muzica i-a dat posibilitatea să studieze cu profesori renumiți și să se afle pe marile scene alături de nume sonore ale artei lirice internaționale.

„La Botez, preotul mi-a pronunțat prenumele în limba română, adică Gheorghe, însă autoritățile de atunci n-au fost de acord să noteze numele românesc, ci doar așa cum le permitea legea, în limba rusă, adică Yuriy. Copilăria mea a fost într-un fel atipică. Pe lângă faptul că nu am excelat la Matematică, Biologie sau Chimie, nu aveam timp să ies cu copiii la joacă. Eu eram preocupat de un singur lucru și anume de Muzică! De la vârsta de 10 ani am început să-mi câștig primii bani, iar la 12 ani deja plecam în turnee.

Am absolvit școala cu predare în limba română din localitatea natală. Primele noțiuni muzicale le-am asimilat la Școala Populară de Arte din Slatina, ca mai apoi să frecventez orele de canto popular din cadrul Școlii Populare de Arte "Gheorghe Chivu" din Sighetul Marmației. Având intenția de a urma o facultate în România, am studiat timp de un an la Centrul pentru Românii de Pretutindeni "Eudoxiu Hurmuzachi" din Crevedia, după care am fost admis în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, Facultatea de Interpretare Muzicală - secția canto clasic. Am avut șansa de a lucra cu adevărați profesioniști în arta cântului vocal, precum tenorul Ionel Voineag, soprana Bianca Manoleanu, tenorul Dumitru Trandafir.

Am cântat doar muzică populară până în momentul în care am fost admis la Universitatea Națională de Muzică din București. În timpul studiilor la Conservator a trebuit să renunț total la folclor în favoarea muzicii clasice.

Am reprezentat minoritatea românească din Ucraina la cele mai importante evenimente culturale de la Kiev și din alte orașe importante din țară. Peste tot unde mergeam la concursuri în Ucraina eram laureat cu Marele Premiu, iar Televiziunea Națională din Ucraina a realizat o emisiune specială, filmată chiar la mine în acasă.

Mi-au fost de mare ajutor în devenirea mea ca artist oamenii din localitatea mea natală, profesorii de la școala unde am învățat, autoritățile raionale și cele regionale, televiziunea de stat de la Ujgorod, stareții mănăstirilor și preoții din comunitatea românească de acolo.

O amintire frumoasă din copilărie este aceea în care plecam la hramuri în satele vecine, unde cântam cele mai frumoase pricesne din Ardeal!

Deși m-am născut și am copilărit la un pas de România, niciodată n-am simțit altceva decât că sunt român și că așa voi rămâne până mă voi întoarce în pământ. În perioada copilăriei erau momente de dezamăgire și îmi aduc aminte cum priveam din grădina casei mele spre Sighetul Marmației și mă gândeam că oare românii mei din dreapta Tisei vor avea ocazia să treacă vreodată peste Tisa, așa cum era pe vremuri? Iată că visul s-a împlinit în momentul în care s-a repus pe picioare podul istoric Slatina - Sighet.

Zestrea culturală pe care am primit-o de la părinții mei este dragostea pentru folclorul românesc.

Românii din dreapta Tisei dintotdeauna au avut o demnitate superioară. Impuneau respect, nu era nimic forțat și istoria poate dovedi acest lucru. Acolo s-au născut oameni foarte iscusiți și îmi doresc ca în continuare să rămână la fel de destoinici și demni. Să nu uite că ei sunt născuți pe pământ românesc, dar în același timp să-i respecte pe ucraineni. Legea e lege și nu vrea nimeni niciun conflict.”

A cântat pe scenele din România şi a participat la acțiunile dedicate românilor de pretutindeni care s-au desfășurat în multe orașe din România.

„Îmi aduc aminte cu drag cum am cântat muzică populară la doar 12 ani pe scena Operei Române din Timișoara, cu ocazia unui simpozion organizat de regretatul Mitropolit al Banatului IPS Nicolae Corneanu. Acel moment, de fapt, a fost prima mea vizită într-un teatru de operă! Student fiind la Conservatorul bucureștean, m-am înscris la cele două Concursuri Naționale de Interpretare vocală „Ionel Perlea" și „Mihail Jora", la care am obținut Marele Premiu, Premiul I si Premiul pentru cea mai bună interpretare a liedului românesc din creația lui Valentin Teodorian.

Radioul public și Televiziunea Națională Română au jucat un rol foarte important la debutul meu pe scenele profesioniste. În arhiva celor două instituții se păstrează cele mai frumoase emisiuni și înregistrări din anii studenției mele, dar și de la debutul meu la Ateneul Român, Sala „Mihail Jora”, Sala Palatului și la Opera Națională Română.

După studiile universitare, am debutat la Opera din Frankfurt la doar 24 de ani. Am devenit deodată conștient că de fapt nu este deloc o joacă ceea ce fac eu, ci este o viață de... călugăr. Un artist liric, indiferent că este bărbat sau femeie, are o viață destul de grea. Profesia unui cântăreț de operă necesită o anumită conduită strictă și un mod de viață echilibrat. Trebuie să fii mereu în cea mai bună formă fizică și vocală.

Nu pot să spun c-am avut un model de viață. M-am bazat întotdeauna pe intuiție și am făcut exact ce am simțit eu că este benefic pentru mine la momentul respectiv.”

În timp ce era student la Conservatorul bucureștean a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soție, adică pe soprana Cristina Dan, studentă pe atunci la clasa de canto a profesorului Ionel Voineag.

„Soția mea are o voce deosebită. Profesorul Ionel Voineag chiar îi spunea că vocea ei seamănă cu cea a celebrei soprane Angela Gheorghiu. A fost...dragoste la prima vedere și iată că din 2009 formăm o familie în care au apărut și doi băieți Arsenie Mihai (10 ani) și Alexandru Ioan (1 an). Soția mea este din județul Dâmbovița și prin căsătorie am fost și eu „adoptat” de către dâmbovițeni!

Și așa am ajuns să fac parte din Corala Mitropoliei din Târgoviște, înființată la inițiativa Mitropolitului nostru IPS Nifon. Corala Mitropolitană condusă de Maestrul Dirijor, Prof. Dr. Mihail Vlădăreanu, abordează atât repertoriu religios, cât și repertoriu laic, dovedind nivelul ridicat de profesionalism. Anul acesta din păcate, toate concertele programate ale Coralei s-au anulat din cauza restricțiilor impuse de Pandemia COVID-19.

Trăim vremuri extrem de grele, în care arta are cel mai mult de suferit. Nu sunt optimist pentru ceea ce va urma, dar cu toate acestea, noi muzicienii, trebuie să ne facem datoria, chiar dacă ne este restricționată prezența în anumite locuri. Vara aceasta trebuia să fiu prezent în Ucraina la un Festival de Operă finanțat de către Uniunea Europeană, care, din păcate, s-a amânat și sper că anul viitor să se poată desfășura.

Îmi doresc ca din vara anului 2021 să revenim la o viață normală deoarece am în proiect recitaluri de lieduri pe care aș dori să le duc la bun sfârșit. Melomanii sunt nerăbdători să mă asculte cântând muzica lui Mussorgsky, Tchaykovskiy, Rachmaninov, Enescu, Teodorian, Perlea, Jora, Brediceanu.”

Deși s-a născut pe malul Tisei în Transcarpatia Ucrainei de azi, baritonul Yuriy Țiple trăiește în România, țara care i-a deschis brațele și l-a ajutat să-și perfecționeze vocea.

„În România mi s-au deschis orizonturile. Aici am studiat muzică la nivel profesionist, am văzut pe viu primul spectacol de operă, aici am descoperit genul vocal dramatic - opera. Niciodată n-am considerat România ca fiind o țară străină pentru mine. Peste tot în lume unde am cântat - Paris, Berlin, Istanbul, Zürich sau Strasbourg - era specificat în programul de sală, că sunt născut în Ucraina, în familie de români.

Acum încerc să arăt și altora ceea ce am acumulat în ultimii 15 ani de la cei mai mari artiști, regizori și dirijori ai lumii alături de care am cântat. De fiecare dată, în programul meu concertant am promovat muzica românească. Cu doi ani în urmă, la Opera din Zürich, am susținut un concert împreună cu mezzosoprana Liliana Nikiteanu, în care am introdus repertoriu românesc. Publicul elvețian a fost extrem de încântat.”

Deși a fost nevoit să pună cântul popular în paranteze pe toată perioada studiilor, dragostea de folclorul românesc îl ajută și azi să se exprime în fața românilor, dar mai ales a străinilor care știu foarte puțin despre cântecele tradiționale românești.

„Doina și balada m-au ajutat să excelez în belcanto. În muzica populară e nevoie de mult suflet. Se spune despre noi, vocile românilor, că avem o lacrimă în glas. Folclorul nostru este de fapt cartea noastră de vizită. Prin acest gen muzical ne expunem dorul de țară, dragostea de părinți, iubirea față de persoana pe care o dorim lângă noi pentru tot restul vieții, apărarea față de dușmani, satira, tristețea și multe altele care fac parte din viața noastră, a românilor. Balada lui Pintea Viteazul, pe care am cântat-o de foarte multe ori, ar trebui introdusă și analizată la orele de muzică în programa școlară! Copiii noștri trebuie să cunoască cine a luptat cu adevărat pentru dreptate în țara noastră. La mine în familie, atât în Ucraina, cât și în România, nu există sărbătoare importantă la care să nu respectăm tradițiile lăsate de străbunii noștri.

Mă bucur că am posibilitatea să transmit generațiilor viitoare, elevilor mei, dragostea pentru tradiții, pentru cântecul popular, pentru portul popular, pentru tot ceea ce este autentic românesc.”

A cântat pe marile scene lirice ale lumii, a dus cântul și tradiția românească în locuri în care se știa foarte puțin despre ele, este mândru că este român și o spune cu bucurie de fiecare dată. Este un om implicat în treburile „cetății” mai mari sau mai mici în care se află. Are drag de tradiții, de oameni deosebiți și de istoria neamului în care s-a născut. Ne-a povestit, cu emoție, despre amintirea dragă pe care o poartă Regelui Mihai și Reginei Ana, despre concertul de la Ateneu dedicat Majestății Sale. Acum crede că România are nevoie de ajutor. Și de implicarea noastră, a tuturor cărora ne pasă de ea.

„România, la ora actuală, trece printr-o criză extremă, criza de români cu adevărat patrioți. Îmi asum când spun acest lucru și sunt mai mult ca sigur că românii din jurul țării ar fi cei mai fericiți dacă ar vedea că în interiorul României lucrurile se îndreaptă spre bine. Am impresia uneori că oamenii simpli luptă singuri în această țară. Unde sunt, oare, liderii de altădată?... Au rămas doar în cărțile de istorie, din păcate…

Îmi doresc tare mult ca tinerii din generația mea și mai ales cei implicați politic, să lupte pentru bunăstarea țării și a populației. Avem o țară atât de frumoasă și suntem datori să păstrăm și să dezvoltăm comorile din ea. Recunosc că, atât eu, cât și soția mea ne vom implica politic atunci când vom simți că avem sprijinul oamenilor și vom putea să schimbăm lucrurile în bine! Fără implicarea fiecăruia dintre noi nu se poate face nimic!”

***

Interviu realizat de Aura Dobre