Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
Viorel Dolha: „Suntem mereu alături de românii de lângă România.”
joi, 03 septembrie 2020
Aflați povestea lui Viorel Dolha din Arad, președinte AGIRo (Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România), cel care îi adună în fiecare an pe mulți dintre profesorii de origine română din jurul ţării, chiar și în situația întâlnirilor online.
dolha
Alte legături
La un pas de România

Profesorii din școlile pe care le-a urmat l-au provocat mereu să fie o versiune mai bună a sa. Atunci când îi ziceau că nu se poate, demonstra că se poate.

„Sunt născut în Felnac, județul Arad, având bunici refugiați din cedatul Maramureș. Localitatea Dolha fusese centrul Voievodatului românesc din ținutul aflat acum în Ucraina. Am fost, ca vinituri, cei mai săraci din sat. Ambii bunici trecuseră la adventiști, atunci când Biserica Română Unită cu Roma fusese desființată, un stigmat în plus.

Mama, tata și bunicile acceptaseră Ortodoxia ca să ne fie bine nouă, copiilor și să fim... în rând cu lumea. Familiei dezrădăcinate îi rămăsese doar munca pentru asigurarea prosperității. Nu cunosc om mai generos, mai drept și mai harnic decât tata: sudor, tâmplar, zidar, cojocar, ceferist, acum fermier de frunte al satului. Mama îi este alături și la cele mai grele treburi.

La școală, eu și fratele meu am fost buni și foarte buni la învăţătură! Primele cărți, pe lângă Biblie, ne-au fost cele primite ca premiu în clasele primare. În Gimnaziu, bibliotecarul satului a refuzat să îmi dea cărți de Socrate și Marx, zicând că nu sunt copt pentru ele. L-am urât cu adevărat pentru asta. Am început apoi să comand cărți la cartea prin poștă!”

(w640) primele ge

Când a terminat școala din sat, a ales să meargă la Liceul Pedagogic, tocmai pentru că directorul școlii le-a spus că examenul este foarte greu și nu este pentru ei. A intrat primul, demonstrându-i că nu a avut dreptate.

„Până nu demult, credeam că eram un caracter neinfluențabil, neacceptând, de exemplu, să merg cu mama de mână nici în prima zi din clasa întâi. Recent am realizat că preferințele mele se nășteau și se schimbau, de fapt, în funcție de profesori, de gradul lor de implicare, de felul în care mă prețuiau. Participările la Olimpiada de limba franceză au fost cu siguranță datorate  doamnelor Danciu (care mi-a dăruit din banii dumneaei un dicționar) și Lupu. La Olimpiada de Matematică am participat datorită prestației domnului Momir și doamnei Popa. Primul loc la Olimpiada de Istorie pe județ li se datorează doamnei Momir (care mă chema acasă la dumneaei să îmi aleg cărți) și domnului Popa (pe care îl vizitez și acum). Participarea la Olimpiada pe țară de Filozofie i se datorează domnului Marțian. Plăcerea de a scrie o am sigur de la doamna Kiri (care mi-a publicat eseuri și poeme de 32 strofe în gimnaziu, în revista școlii) și de la domnul Popeangă (care, la ora de pedagogie, ne întreba și despre ce am mai citit și despre literatura contemporană). La Facultatea de Drept de la Cluj am mers doar fiindcă domnul Pârvu m-a provocat, spunând că mi-ar fi frică de examen!

(w640) Kladovo cu

Profesorii ne însoțesc în subconștientul nostru. Eu am avut două învățătoare: una, zâna cea bună, care mă plăcea și una care îmi părea vrăjitoarea cea rea, fiindcă aveam impresia că mă nedreptățea. Învățător fiind, prima grijă pe care o am de fiecare dată când intru în clasă este să nu las impresia vreunui elev că aș fi nedrept și că nu i-aș prețui în mod egal pe absolut toți.

Încerc să mă ridic la înălțimea vorbelor lui Iorga: Ca să fim noi oameni, au fost alți oameni și ca să fie alți oameni, suntem noi oameni.”

(w640) Grigore Vi

Nu s-a mulțumit să rămână doar un cadru didactic dedicat elevilor săi. Încă din decembrie `89 a înființat Asociația Învățătorilor din județul Arad.

Asociația am fondat-o atunci cu colegul Binchiciu. Înființasem în acea perioadă și Asociația pentru o Școală Modernă-Arad. Datorită internetului am descoperit că mai erau vreo 5 astfel de asociații în țară. În octombrie 2006 am convocat un congres la Arad, congres la care au participat 750 de colegi din absolut toate județele României și din toate comunitățile românești din Republica Moldova și raioanele nistrene, Ucraina, Serbia de Răsărit și Voivodina, Ungaria, Bulgaria, Macedonia, Albania și din Istria-Croația. Astfel s-au pus bazele reactivării Asociației Generale a Învățătorilor din România (AGIRo), aceasta fiind cea mai veche și importantă asociaţie profesională a cadrelor didactice (învăţători, educatoare şi profesori) din ţară, continuatoare a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România cu statut autentificat de Tribunalul Ilfov cu nr. 12686/1927 prin sentinţa nr. 39/30 iunie 1927 (de atunci, în România, Ziua Învăţătorului este sărbătorită pe 30 iunie).

AGIRo funcţionează ca o federaţie, având în jumătate din judeţele României asociaţii judeţene ale învăţătorilor, care sunt membre AGIRo (13 membre fondatoare, celelalte aderând ulterior), iar în cealaltă jumătate a judeţelor, sucursale judeţene ale AGIRo.

(w640) la Chisina

Din octombrie 2010 s-a înregistrat la Ministerul Justiţiei din Chişinău Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România – filiala Republica Moldova.

AGIRo a sprijinit și înființarea Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din Serbia și a Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunile Cernăuți, Odesa și Transcarpatia din Ucraina. Mai avem sucursale și în alte state în care există comunităţi româneşti.”

Primul congres AGIRo a fost organizat în 1898 la Ploieşti, ultimul (al 42-lea) la Palatul Parlamentului din București, în 7-9 august 2019. AGIRo a organizat, după reactivare, 15 Congrese Naţionale (XXVIII-XLII) în Arad, Bucureşti (Palatul Parlamentului şi Universitatea Politehnică), Constanţa, Slobozia, Chişinău, Buşteni, Slatina, Suceava, Cernăuţi, Eforie Sud, Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Alba Iulia, dar şi în localitățile Slatina și Apșa de Mijloc din Transcarpatia (Ucraina); Academia Învăţătorului Modern în Vadul lui Vodă, Republica Moldova; 8 ediții ale Școlii Internaționale de Vară la Eforie Sud, Chișinău, Izmail și Satu Nou, raionul Sărata, regiunea Odesa, Ucraina și 14 ediții ale Simpozionului Internațional „Portrete de dascăli” în Arad, Izmail, Cernăuți, Veliko Gradiște, Kucevo și Svilainaț.

(w640) kucevo ser

„Începusem din 1985 să citesc mult despre istoria românilor de peste hotare. Încă în vara și toamna lui 1989 răspândisem manifeste pentru instaurarea democrației, dar și pentru acordarea de sprijin comunităților românești de peste hotare. Din 1990 am început să trimit presei și autorităților multe apeluri și articole despre aceste comunități. Am ajuns să îi cunosc pe mai toți liderii comunităților românești, fie acasă la ei, fie în casa mea. Pașii m-au purtat de mai multe ori prin Republica Moldova, inclusiv prin Tiraspol, de câteva ori prin regiunile Odesa, Transcarpatia, Cernăuți, prin Bulgaria (zona Vidin, dar și localitățile aromâne din sud), Voivodina, prin mai toate localitățile românești din Serbia de Răsărit, Ungaria, de câteva ori prin zona istroromânilor și băiașilor din Croația. Doar două dintre deplasări mi-au fost finanțate, fiind atunci consilier municipal: în 1998 în Macedonia (cu trecere prin Voivodina, Serbia de Răsărit și Bulgaria) și în 2000 în Istria-Croația, la congrese/conferințe/simpozioane ale acestor comunități organizate acasă la ei sau în Strasbourg, Freiburg, Pola, Kiev, Timișoara, Iași etc.

Îmi pare că au rămas pe listă mai puține localități românești de peste hotare în care nu am fost, decât cele în care am fost și în care am poposit, dormind uneori la hotel, uneori în mașină, deseori în casele gazdelor mele. În unele localități am avut parte de primiri cu pâine și sare în frunte cu primarul, alte întâlniri au fost într-o atmosferă aproape clandestină, dată de presiunea autorităților asupra colegilor români de acolo.

În 2003 adusesem în Arad 70 de elevi români din Serbia și Bulgaria, elevi care nu scriseseră niciodată vreun cuvânt în limba română. După ce se întorseseră acasă, Nikolai, un băiat de clasa a VIII-a de lângă Vidin, mi-a scris următorul mesaj: „Astă vară fu cea mai frumoasă din viața mea”. Am schimbat de atunci multe telefoane, totdeauna rog însă operatorul să îmi păstreze acest mesaj în memoria aparatului! Am avut parte și de surprize: cum să refuz să merg la nunta unui flăcău din Valea Timocului, căruia i-am pus prima carte în limba română în mână și care a venit personal în Arad ca să îmi dea invitația?”

(w640) eforie con

Chiar și în acest an destul de complicat, AGIRo a avut activitate dedicată învățătorilor români din țară și din jurul României.

„La începutul lunii august am organizat a VIII-a ediție a Școlii Internaționale de Vară a Cadrelor Didactice din România și Cadrelor Didactice de Etnie Română de peste Hotare, desfășurată la Eforie Sud, pentru prima dată colegii de peste hotare având doar intervenții online. Am dedicat evenimentul lui GEORGE TOFAN, la 100 de ani de la moartea acestuia. Pentru cine nu știe, el a fost președinte al Reuniunii Școlare Române din Bucovina (1907) și al Asociaţiei Corpului Didactic Român din Bucovina (1909), organizatorul primului congres cultural al învăţătorilor români din Bucovina (7-8 iunie 1914, Suceava), inițiatorul primului congres al acestora de la Cernăuți (14-15 februarie 1919), organizator al școlii românești din Cadrilater (1914) și Basarabia (1917), director al Şcolii Normale din Cernăuţi, cu rol de ministru al învăţământului din Bucovina și fondatorul a zeci de școli (în 15 iulie 1920 se stinge și este înmormântat la Cernăuți).

Restricțiile nu ne-au putut ține departe nici în această vară. Ne-am întâlnit online cu colegii din Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Albania și Macedonia (pe lângă cei din Republica Moldova și România). Ministerul Educației Culturii și Cercetării din Republica Moldova ne-a pus la dispoziție o platformă online cu dedicație specială pe tot parcursul lunii august pentru diferite întâlniri.

(w640) Agir Congr

AGIRo s-a implicat mereu în acțiuni de sprijinire a românilor din comunitățile istorice. Sute de cadre didactice și mii de elevi, la inițiativa AGIRo, au semnat în 2018 și 2019 declarații prin care se cere unirea României cu Republica Moldova și drepturi pentru românii din Ucraina, Serbia și Balcani. Deși statul român cam întârzie cu sprijinirea comunităților istorice din jurul României, Viorel Dolha și AGIRo merg mai departe cu demersurile, pentru că tot ceea ce fac este pentru ca românii din țară și din jurul ei să nu-și piardă limba și dreptul de a învăța la şcoală în limba strămoșească.

„Bucuria cea mai mare o am atunci când, după fiecare acțiune, congres sau simpozion constat că se studiază limba română acolo unde nu se întâmpla acest lucru cu un an înainte. Mi se frânge însă inima atunci când văd că nu se mai studiază limba română acolo unde se studiase: se pensionase ultima învățătoare de limbă română/moldovenească din Gandrabura-Ucraina, li se dăduse altă specialitate de predat profesorilor de română din Bor, Negotin, Ranovaț, Mănăstirița etc. sau nu s-a mai găsit profesor de Limba Română în Veliko Gradiște, când nu se mai finanțează ore de limbă română în Zajcear sau Vidin, când în Ucraina se legiferează dispariția predării în limba maternă, fiind înlocuită cu predarea doar a unor ore de limbă română ca limbă străină...

Este extraordinar să văd însă, pe băncile elevilor, cărți pe care le-am trimis cu luni în urmă, să aud elevi cântând în școala lor cântece pe care le învățasem cu ei sau cu profesorii lor cu un an înainte, să aflu că Evghenie, Silvia, Dragana sau Ivo au urmat o facultate în limba română, ştiind că în casa mea sau la activitatea mea au ținut prima dată o carte în limba maternă!”

***

Interviu realizat de Aura Dobre

  • 11:00
    Drag de România mea
    *Partea a II-a Prezintă Paul Surugiu-Fuego Jurnalişti: Adina Toderaşcu şi Andreea Baciu Producător Codruţa Prunariu
  • 12:00
    Cupa României
    Rugby * *Tomitanii Constanţa-CS Dinamo Bucureşti Producător Mihai Dionise Transmisiune directă
  • 14:00
    Telejurnal
    Prezintă: Loredana Iordache, Alina Stancu Producători: Anamaria Panait, Violeta Iorgulescu Transmisiune directă Sport *Montaj Meteo *Montaj
  • 14:30
    La un pas de Romania
    *Muzee şi amintiri în Moravia şi Banat Roznov pod Radhostem. O localitate din inima Moraviei, apropae de munți și de gradița cu Slovacia. Un oraș la răscruce de drumuri și la răscruce de timp. Aici, doi frați au avut viziunea unui muzeu care va duce peste timp tradiția valahilor care s-au stabilit în urmă cu sute de ani în Moravia. Frații Jaronek au vizitat în Stockholm, pe la începutul secolului trecut, renumitul Skansen-primul muzeu în aer liber din lume. Locul acela i-a inspirit foarte mult. Când s-au întors în Valahia natală au hotarât să facă și ei ceva asemănător. Cei doi frați și-au dorit să protejeze clădirile tradiționale, mai ales că ei erau artiști și credeau că tâmplaria valahă era deosebită și că aceste case erau…martori adevarți ai mestesugului și îndemânării vechilor ciobani valahi care s-au așezat în acele locuri. Azi muzeul este un loc viu, într-o continuă transformare, unde vizitatorii de toate vârstele descoperă o lume deosebită strânsă cu înțelepciune și cu viziune în perimetrul celui mare mare muzeu în aer liber din Cehia. La câteva mii de kilometri distanță în Banatul montan și la Nădlac cehii și slovacii încearcă să amenajeze muzee tradiționale în case vechi, scăpate de la demolare pentru a le arăta generațiilor viitoare că în acele locuri au existat niște oameni veniți de departe dar care și-au adus cu ei tradiția și obiceiurile. Și în Moravia, dar și în Banat tradiția și amintirile devin, treptat exponate de muzeu. Jurnalist Constantin Lulescu Realizator Aura Dobre Producător Aura Dobre (redifuzare)
  • 15:00
    Dăruieşte, Românie!
    *Best of Invitaţi: Unique, Amadeus, Natalia Barbu, Trooper, Circul Belluci, Teatrul De Artă Artişti, vedete, personalităţi ale vieţii româneşti vă împărtăşesc bucurii, emoţii, trăiri, mărturisind propria povestea ca români. Vă prezentăm povestea românilor de pretutindeni, într-un format de divertisment pe care TVR Internaţional l-a pregătit pentru a ne bucura de cei 24 de ani de existenţă în viaţa românilor care trăiesc dincolo de graniţele României. Moderator şi realizator Carmen Târnoveanu Documentarist Gabriela Mocanu Jurnalişti: Răzvan Petrişor şi Laurenţiu Năstase Director imagine Emil Stan Regizor TV Manuela Apostol Producător Raluca Amzăr
  • 16:30
    Locuri, oameni şi comori
    *Medicina în timp de molime şi război ÎnPrimul Razboi Mondialdin rândul tuturor ţărilor participante, şi-au pierdut viaţa peste 10 milioane de soldaţi iar alte 20 de milioane de soldaţi au fost răniţi. Darce poate fi mai cumplit ca în timp ce ţara e cuprinsă de război, foamete şi sărăcie, să apară şi o boală sau mai multe, în faţa căreia oamenii erau fără apărare. Numărul victimelor provocate de epidemia de gripă spaniolă a fost mult mai mare decât numărul victimelor rezultate ca urmare a războiului efectiv. Epidemiile, după ce şi-au luat tributul a milioane de vieţi, au dispărut şi viaţa a reintrat în normal, deşi în altă normalitate, la care popoarele încercau să se adapteze. Producător Emilia Nicolaescu
  • 17:00
    Ora regelui
    Într-o Românie abrutizată de comunism și amețită de promisiunea libertății, în ianuarie 1990, Margareta, fiica cea mare a Regelui Mihai, călca pentru prima oară pe pămîntul țarii sale. După 30 de ani de muncă asiduă, de reprezentare a României în zeci de cancelarii de pe toate continentele, de îngrijire a sărmanilor, a bolnavilor, a vîrstnicilor, de încurajare a tinerilor și de refacere a patrimoniului, România are, mulțumită Custodelui Coroanei, Margareta, un nou chip: cel al speranței în bine. ”Ora Regelui” prezintă într-o ediție aniversară, sărbătoarea celor 30 de ani scurși de cînd Familia Regală s-a întors în România. Redactor Diana Ilica. Realizator Bogdan Șerban-Iancu Producător Lidia Voicu (redifuzare)
  • 18:00
    Telejurnal Moldova
    Prezentator Victoria Coleşnic Translator mimico gestual Transmisiune directă ACEST PROGRAM SE ADRESEAZĂ ŞI PERSOANELOR CU DEFICIENŢE DE AUZ
  • 19:00
    Memorialul Durerii - o istorie care nu se învaţă la şcoală
    *O istorie care nu se învaţă la şcoală Seria Îmbogăţirea-Casa Giurăscu Jurnalişti Doina Teodoru şi Marian Nicola Realizator Lucia Hossu Longin Producător Alexandru Munteanu
  • 20:00
    Telejurnal
    Prezintă: Dorina Florea, Radu Andrei Tudor Producători: Eva Matei, Cristian Petru Transmisiune directă Sport *Montaj Meteo *Montaj
  • 20:50
    Zi de zi cu părintele Constantin Necula
    Producător Victor Dochia
  • 21:00
    Drag de România mea
    *Prima parte *Exclusivităţi şi emoţii la „Drag de România mea!” „Drag de România mea!” este show-ul de divertisment în care vorba e la locul ei, în care zeflemismul şi incultura nu au ce căuta şi în care oamenii valoroşi ai acestei țţări se pot exprima în voie, într-un spectacol de televiziune realizat la cele mai înalte standarde editoriale si de imagine. Dincolo de asta, noi venim şi cu emoţia, cu eleganţa şi cu mesajele frumoase. Avem cuvinte de laudă pentru cei care ne sunt exemple, pentru acei artişti, actori, oameni de cultură care luptă să salveze România de la pierderea ei completă în incultură șş mojicie. Ne aducem aminte de trecut şi încercăm să privim încrezători într-un viitor pe care îl vrem mai frumos! Veţi avea ocazia să-i revedeţi în platou, povestind şi lăcrimând împreună, în premieră, pe cei trei bărbaţi ai familiei Geambaşu-Petre, Călin şi Davin Geambaşu. Vom vedea trei generaţii de artişti care fac performanţă şi care au înţeles că vremea este cea care şterge răni. Călin ne va povesti despre frumoasa perioadă a “Şcolii Vedetelor”, iar Davin, fiul său, va face o exemplificare a talentului său la tobe şi va povesti despre afinitatea pentru muzica lui Michael Jackson. De asemenea, tot duminică vom celebra șşi cei 40 de ani de carieră ai cuplului muzical Doina Spătaru şi Petre Geambaşu, cel mai longeviv cuplu din istoria muzicii usoare româneşti. Ei ne vor povesti despre amintirile din turnee, despre durerile şi suferinţele lor şi dacă au vrut sau nu să rămână vreodată în afara României. De asemenea, în cadrul rubricii “ROMÂNIA DE PE COCLAURI”, minunatul Iosif Ciunterei, tânărul care luptă pentru promovarea şi păstrarea autenticului, ne va prezenta modalitatea prin care se face bulionul de casă, printr-o reţetă simplă, dar plină de înţelepciune, propusă de o simpatică bătrână din Bonţida, judeţul Cluj. Revine la noi frumoasa şi romantica Ileana Şipoteanu care ne surprinde cu cea mai recentă melodie a ei, dar şi cu un duet atipic şi spectaculos alături de Paul Surugiu-Fuego. În exclusivitate, Marcel Pavel ne cântă șşi ne încântă, dar ne şi povesteşte despre modul în care a trecut peste perioada grea din pandemie. ​ Paul Surugiu-Fuego are şi el premiere muzicale, iar Supermarket şi baletul condus de Florin Mariş vor fi aproape de noi, ca de fiecare dată! ​ Prezintă Paul Surugiu-Fuego Jurnalişti Adina Toderaşcu şi Andreea Baciu Producător Codruţa Prunariu
  • 22:00
    Drag de România mea
    *Partea a II-a Prezintă Paul Surugiu-Fuego Jurnalişti: Adina Toderaşcu şi Andreea Baciu Producător Codruţa Prunariu
  • 23:00
    DACII
    Film * România-Franţa, 1967 Regia: Sergiu Nicolaescu Scenariul: Titus Popovici Cu: Amza Pellea, Pierre Brice, Emil Botta, György Kovács, Georges Marchal Dramă. Acţiunea se petrece în anii 86-88 d.Hr, când Domiţian, împăratul roman din aceea vreme, a încercat să cucerească Dacia. Expediţia a fost condusă de generalul roman Cornelius Fuscus. „Reconstituire a posibilei vieţi a „celor mai viteji dintre traci”, în Dacia anului 87, când primul atac al legiunilor romane, condus de Cornelius Fuscus, general ros de ambiţii deşarte, e respins de vitejii daco-geţi. Dar răgazul păcii nu mai poate dura mult. Primul şi cel mai bun lungmetraj al lui Sergiu Nicolaescu, inspirat servit de Titus Popovici-scenaristul, într-o superproducţie de nivel european, rezistentă nu atât datorită anvergurii montării cât, mai ales, fanteziei poetice. Amplele pânze epice ale bătăliilor sunt reţinute doar ca fundal spectaculos din care se detaşează drama propriu-zisă, regizorul urmărind în primul rând elocvenţa efectului vizual. Violenţa unor fraze de montaj cu chipuri şi trupuri însângerate ca şi remarcabila dinamică a cadrelor protejează filmul de decorativism. Depăşind locurile comune ale genului, realizatorii reuşesc performanţa unei drame istorice spectaculare într-un climat specific local”- Tudor Caranfil. * 1967-Selectat pentru premiul Festivalului Internaţional de Film de la Chicago; * 1968-Festivalul filmului muncitoresc de la Praga-Premiul III. Redactor Marian Nicola Drepturi online: simulcast cu emisia TV exclusiv pe tvrplus.ro
  • 00:45
    Lumea azi
    Prezintă Ioana Dumitrescu Realizator Ioana Dumitrescu Producători: Anca Lăzărescu, Octavian Manciu
  • 01:10
    O data-n viaţă
    *Best of Partea I Prezintă Iuliana Tudor Jurnalişti: Steluţa Matios şi Ana Maria Târâlă Producător Iuliana Tudor
  • 02:00
    O data-n viaţă
    *Best of Partea a II-a Prezintă Iuliana Tudor Jurnalişti: Steluţa Matios şi Ana Maria Târâlă Producător Iuliana Tudor
  • 03:00
    Telejurnal
    Prezintă: Dorina Florea, Radu Andrei Tudor Producători: Eva Matei, Cristian Petru Sport *Montaj Meteo *Montaj
  • 03:50
    Zi de zi cu părintele Constantin Necula
    Producător Victor Dochia
  • 04:00
    DACII
    Film * România-Franţa, 1967 Regia: Sergiu Nicolaescu Scenariul: Titus Popovici Cu: Amza Pellea, Pierre Brice, Emil Botta, György Kovács, Georges Marchal Dramă. Acţiunea se petrece în anii 86-88 d.Hr, când Domiţian, împăratul roman din aceea vreme, a încercat să cucerească Dacia. Expediţia a fost condusă de generalul roman Cornelius Fuscus. „Reconstituire a posibilei vieţi a „celor mai viteji dintre traci”, în Dacia anului 87, când primul atac al legiunilor romane, condus de Cornelius Fuscus, general ros de ambiţii deşarte, e respins de vitejii daco-geţi. Dar răgazul păcii nu mai poate dura mult. Primul şi cel mai bun lungmetraj al lui Sergiu Nicolaescu, inspirat servit de Titus Popovici-scenaristul, într-o superproducţie de nivel european, rezistentă nu atât datorită anvergurii montării cât, mai ales, fanteziei poetice. Amplele pânze epice ale bătăliilor sunt reţinute doar ca fundal spectaculos din care se detaşează drama propriu-zisă, regizorul urmărind în primul rând elocvenţa efectului vizual. Violenţa unor fraze de montaj cu chipuri şi trupuri însângerate ca şi remarcabila dinamică a cadrelor protejează filmul de decorativism. Depăşind locurile comune ale genului, realizatorii reuşesc performanţa unei drame istorice spectaculare într-un climat specific local”- Tudor Caranfil. * 1967-Selectat pentru premiul Festivalului Internaţional de Film de la Chicago; * 1968-Festivalul filmului muncitoresc de la Praga-Premiul III. Redactor Marian Nicola Drepturi online: simulcast cu emisia TV exclusiv pe tvrplus.ro