Sâmbătă 25 ianuarie, la TVR Internaţional, au fost difuzate două poveşti italiene… cu cântec românesc! Guido Manusardi și Evandro Rossetti la “LUMEA ȘI NOI”.
UPDATE: Ediția este disponibilă online pe TVR+
Locuind lângă Milano, marele pianist GUIDO MANUSARDI, un monstru sacru al jazzului european, și-a trăit prima parte a carierei în România (între 1967 și 1974). Are aproape o sută de discuri și nenumărate concerte, unele dintre ele pline de sonorități românești. Cu un început spectaculos în Scandinavia, tânărul pianist nu a găsit un angajament în țara sa, așa că a ajuns la București acompaniindu-l pe solistul Remo Germani.
Iar aici a descoperit o deschidere specială spre muzica sa de suflet. Prima dată a fost remarcat (și invitat în studiourile de înregistrări) de Cornel Chiriac. S-a și căsătorit cu o româncă şi – ani de zile – a cântat alături de marii muzicieni români ai genului. Întors în Italia, a fost recunoscut la adevărata valoare și și-a continuat cursul ascendent spre o carieră fabuloasă, cu colaboratori trecuți cu majuscule în dicționarele de jazz.
A revenit în câteva rânduri în ţara sa adoptivă (2001, 2002, 2004) și ar mai vrea să cânte, dar cine să-l invite? Mai cu seamă că a înregistrat discuri întregi cu jazz etno, prelucrând teme folclorice românești. La rândul ei, fiica Daniela este pianistă, vorbește românește și îi calcă pe urme, dar în muzica clasică. Nu știm ce mânâncă aceasta, dar Guido este cel mai nepretențios om din lume, mulțumindu-se cu o farfurie de spaghetti sau, dacă se poate, sărmăluțe cu mămăligă. Etno și în viața de zi cu zi.
Cu casa și cabinetul medical la Roma, EVANDRO ROSSETTI face parte din generația folk a epocii de aur… muzical. Cu origini româneşti de gradul I (după mamă), studentul la Stomatologia bucureșteană a cântat din plin cu monștrii sacri ai genului din România în anii ’70. Colaborările sale au culminat pe de o parte cu prezența în Cenaclul Flacăra în perioada sa culturală, iar pe de altă parte cu apariția pe un disc al lui Nicu Alifantis și în nenumărate concerte cu acesta și cu flautistul Sorin Minghiat.
În Italia nu a continuat; în 1979 s-a întors la Roma pentru a profesa. Dar din 2008 a revenit de câteva ori la Bucureşti, întorcându-se pe scene alături de folkiști mai vechi și mai noi, ultima dată pentru a lansa primul său disc (decembrie 2012), numit - după cea mai cunoscută melodie a sa - „Cosma Răcoare”. Din 2013 abordează și scena italiană, aceasta pentru a cânta la evenimentele comunităţii româneşti, alături de Andrei Păunescu și de fiul său Luca. Tot în limba română!
Întâlnirea cu asociația româno-italiană ProPatria și cu Mioara Moraru Cristea a făcut posibilă astfel și ilustrarea celei mai recente perioade muzicale din viața sa. În reuniunile italiene este primul care crede și care vorbește ca atare întru români și ginta latină, traducând unde e cazul ce (se) cântă în limba română. Mai mult, acum scrie și poezii în limba... maternă (adică aceea aflată de la mama sa).
