Victor Sinevici, chirurg ortoped la Clinica Universitară din Johannesburg: „ La noi nu se pune problema „dacă”, ci „când?”. Sperăm ca sistemul nostru imunitar să facă față!”
Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional a realizat un interviu cu medicii Carmen Sinevici, medic anestezist la Thelle Mogoerane Regional Hospital şi Victor Sinevici, chirurg ortoped la Spitalului Universitar C.H. Baragwanath, despre situaţia generată de pandemia COVID-19 în Africa de Sud.
Carmen și Victor Sinevici sunt împreună de peste 30 de ani. S-au cunoscut ca tineri rezidenți într-un spital din Deva. Mai întâi au fost colegi, apoi destinele lor s-au unit într-unul singur ce le-a călăuzit pașii către celălalt capăt al lumii. I-am întrebat cum de-au ales tocmai Africa de Sud. În loc de răspuns, Victor mi-a istorisit o întâmplare.
„Imediat după absolvire (Facultatea de Medicină din Timișoara – n.r.) am fost trimis, temporar, într-o comună din munții Orăștiei. Într-o zi, intră în cabinet un adolescent care mă roagă să-i ascult inima. Pe pieptul lui văd o cicatrice mare, semnul unei intervenții chirurgicale. „Cine te-a operat?” – îl întreb. „Profesorul Barnard în Cape Town” – îmi răspunde. „Și de ce ai venit să te văd eu? Nu ești în evidența unui centru de cardiologie?”. „Ba da – îmi răspunde. Mă urmărește chiar domnul profesor. Dar pentru că tot sunteți colegi, m-am gândit să mă vedeți și dvs.”. Amuțisem… În naivitatea sa, acest tânăr mă considerase coleg cu membrii celebrei echipe de chirurgi care făcuseră primul transplant de cord din lume. În acea clipă n-aș fi bănuit că pașii mă vor purta chiar prin Groote Shuur înainte de-a ne stabili în Johannesburg. De-atunci trăiesc această dilemă: spusele acelui tânăr sădiseră în mintea mea o dorință sau fusese glasul destinului care-mi arătase calea?!”.
Anii au trecut și de mai bine de 20 de ani Victor și Carmen sunt medici în Johannesburg: Carmen este medic anestezist la Thelle Mogoerane Regional Hospital, iar Victor, chirurg ortoped, conduce secţia de Traumatologie a membrului superior din cadrul Spitalului Universitar C.H. Baragwanath atașat Universității Witwatersrand.
În aceste zile, trăiesc și ei neliniștea ce-a cuprins întreaga lume. Acolo, lucrurile sunt încă la început, dar dezastrul pare iminent. Este țara ce se confruntă cu cea mai mare epidemie de HIV/SIDA la nivel mondial (aprox 8 milioane de persoane infectate). Populația cu grad mare de risc în fața noului coronavirus este imensă. SIDA și alte afecțiuni asociate condițiilor materiale precare, mai ales tuberculoza, pun și ele presiune mare pe sistemul de sănătate sud-african. Medicii de-aici nu-și pun problema că ar putea scăpa neinfectați cu noul virus. Totul e ca sistemele lor imunitare să reziste. Carmen și Victor tocmai au trecut de 60 de ani…
Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Mă uit la ceas și pentru că suntem pe aproape același fus orar bănuiesc că abia v-ați întors de la clinică… Cum a fost azi?
Dr. Victor Sinevici:
Straniu… tot mai straniu… Țara e în carantină, dar bolile nu înțeleg acest lucru. Așa că oamenii continuă să vină la spital. E drept că din ce în ce mai puțini. De obicei aglomerate, coridoarele rămân tot mai goale… iar liniștea ce se-așterne e tot mai grea, devine și ea bolnavă. Vorba cântecului: „...silence like a cancer grows”. Îmi dă fiori: prevestește furtuna.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Aici voiam s-ajung. La voi cum stau lucrurile?
Dr. Carmen Sinevici:
Anesteziști și chirurgi muncim cot la cot pentru a opera cât mai repede pacienții, ca să golim spitalele… apoi pregătim condițiile de spitalizare pentru viitorii pacienți cu Covid-19… Suntem pe baricade…
Dr. Victor Sinevici:
Ne pregătim de război. De circa două săptămâni suntem în așa-numitul „lockdown”, asemănător cu ce se întâmplă în România și în foarte multe alte țări din lume. Doar că aici, previziunile fiind foarte sumbre și măsurile sunt de la început mai severe.
Dr. Carmen Sinevici:
Nici sistemul medical de aici nu e perfect. Și noi avem probleme legate de insuficiența personalului medical (mai ales în zona rurală), medicamente și chiar echipament de protecție.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Care este starea de spirit?
Dr. Victor Sinevici:
Reținută, chiar sceptică aș spune, dar nu descurajantă. Mă refer la lumea medicală. Cât despre populație, toate etniile din Africa de Sud trăiesc într-un optimism aproape ireal. Și extrem de molipsitor. Ei, localnicii indigeni, m-au ajutat să-mi înving pesimismul „balcanic” cu care venisem (râde). În ce ne privește pe Carmen și pe mine, ce să spun? Pornim de la premisa realistă că fiind în linia I, probail nu vom putea evita infectarea.
Dr. Carmen Sinevici:
Dar suntem la fel de încrezători că sistemele noastre imunitare vor rezista, și-n felul ăsta vom reuși la rândul nostru să ajutăm cât mai multă lume. Dacă nu noi, atunci cine?!
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Nu vă e frică?
Dr. Victor Sinevici:
O, Doamne! Cum să nu ne fie?! …Cui nu i-ar fi?! … Doar suntem oameni…
Dr. Carmen Sinevici:
Eu chiar am trecut de la o inițială stare de negare, de refuz în a accepta existența unei asemenea calamități, la o stare de panică ușor depresivă..., dar le-am depășit.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Nu v-ați gândit că în contextul de față ar fi poate mai bine să vă „retrageți” mai devreme?
Dr. Victor Sinevici:
Nu. Nicio clipă.
Dr. Carmen Sinevici:
Frica poate fi controlată și învinsă… Nelson Mandela spunea: “Curajul nu înseamnă absența fricii. Viteaz nu este cel căruia nu-i este frică, ci cel care reușește să o stăpânească”.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Și care sunt armele voastre?
Dr. Victor Sinevici:
În primul rând atitudinea celor din jurul nostru. Ea ne dă energia și imboldul de-a merge mai departe! Uite! Așa arată un mesaj pe care l-am primit recent: „Salut Victor. Sperăm că tu și Carmen sunteți bine și în siguranță în aceste vremuri ce ne pun la grea încercare. Gândurile noastre sunt alături de voi toți, cei care formați „frăția” medicală din țara noastră, dar și din lumea întreagă. În timp ce noi trebuie doar să stăm în casă, voi, medicii, sunteți în linia întâi a acestei pandemii. Inimile noastre bat alături de voi toți. Anunțați-ne doar că sunteți bine....”.
Astfel de mesaje primim zilnic. După ce le citim nu ne rămâne decât o singură opțiune: să mergem mai departe. Până la capăt. Și mai avem o armă: SPERANȚA. Tot Nelson Mandela, unul dintre marii conducători ai acestei țări, zicea: “fie ca alegerile pe care le faceți să reflecte speranța, nu teama voastră!”. Iar noi asta facem.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Vi s-a mai întâmplat să vă fie frică?
Dr. Victor Sinevici:
Sigur că da. Mi-amintesc cum tremuram în interiorul meu când am consultat primul pacient sau teama care m-a cuprins venind în Africa de Sud, gândindu-mă că e posibil ca pregătirea din România să nu facă față cerințelor de aici. Slavă Domnului, nu a fost așa!
Dr. Carmen Sinevici:
De felul meu sunt curajoasă. Totuși n-am să uit niciodată prima mea gardă în anestezie: mă cuprinsese o teamă enormă, paralizantă – mai ales că eram singură pentru două spitale de urgență. Dar m-am descurcat și totul a fost foarte bine.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Vi se pare că frica de acum este o altfel de frică?
Dr. Victor Sinevici:
Firește. Atunci totul depindea doar de noi. Acum lucrurile sunt mai… complicate.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Se apropie Paştele. Cum credeți că va fi cel de anul acestea?
Dr. Victor Sinevici:
Trist, dar plin de speranță. De când suntem aici n-am lipsit de la slujba din noaptea Învierii. Biserica Greacă ne-a fost mereu gazdă. Oricum, vom participa la slujba transmisă prin media, iar de pe masă nu ne vor lipsi ouăle roșii și cozonacii… doar invitații vor fi absenți. Dar îi vom avea, împreună pe toți cei dragi, în sufletele noastre…
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Un gând pentru toți românii…
Dr. Carmen Sinevici:
Înainte de-a ajunge în spital, învățați să fiți proprii voștri medici!
Dr. Victor Sinevici:
Eu aș răspunde inspirîndu-mă din dialogul a două personaje dostoievskiene: “cred în viața veșnică dintr-o altă lume, dar mai întâi cred în viața veșnică din această lume!”.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
…și unul pentru confrații voștri medici…
Dr. Carmen Sinevici:
Într-o zi vom deveni și noi pacienți. Mult CURAJ, dragii mei colegi!
Dr. Victor Sinevici:
Aș apela la concluzia unui confrate „imaginar”, doctorul Rieux din „Ciuma” lui Albert Camus, care în finalul romanului spune: „...în vremuri de restriște, în ciuda dramelor personale, toți oamenii care chiar dacă nu pot face minuni nici nu pot să accepte răul, așa că se trudesc să fie medici...”
Aceștia suntem noi.. astăzi mai mult ca oricând, solidari într-o mare familie… soldații din linia I a acestei bătălii… Frica, poate chiar panica, n-au cum să ne ocolească… Totul e ca în clipele de deznădejde să găsim puterea să ridicăm ochii spre cer și să ne regăsim curajul și forța în vorbele pe care marele Shakespeare ni le-a transmis cu glasul Opheliei: „Doamne, știm ce suntem, dar habar n-avem ce putem fi!”.
