În Australia se spune: „Când viața îți dă lămâi...fă limonadă” . Este în puterea noastră să întoarcem o situație rea într-un avantaj. Partea a III-a și ultima a confesiunii trimise din Australia de Dana Florea.

„Acasă, în România părinții mei sunt bine. Mama încă lucrează, ca medic specialist, la Spitalul Județean din Bacău. Tatăl meu e pensionar. Sunt în regulă, ușor speriați, mai atenți, din cauza jobului mamei.

Să spun un pic și despre Paște ! În familia mea, această mare sărbătoare era mereu legată de...sacrificii: curățenie și gătit pe stomacul gol (țineam post) până în Sâmbăta Mare, până când băteau clopotele la bisericuța din spatele blocului ! Mama, fiind o femeie activă, nu avea niciodată timp de pregătiri cu mult înainte. Eram și foarte ambițioși și ne doream să aveam de toate pe masă: friptură de miel, drob, salată boeuf, ouă vopsite (cu pătrunjelul pe mijloc), sarmale, cozonaci, pască și tort - cum visa mama ! Nu era chiar așa de ușor să pregătești toate astea în două zile !

Acum, când mă gândesc, cred că am uitat câteva feluri din meniul mamei ! Era o muncă titanică, iar eu nu i-am înțeles total sensul. Aveam mâncare pentru o lună și trebuia să ne forțăm să o terminăm într-o săptămână.

Uneori refoloseam sau aruncam. Mi-am promis să nu fac asta în familia mea !

În Egipt, Sărbătoarea Paștelui corespunde cu o sărbătoare locală păstrată din timpurile faraonice: Sărbătoarea Primăverii. Este o zi specială în care toți egiptenii celebrează sosirea primăverii și fertilitatea Nilului, în timp ce egiptenii creștini sărbătoresc A Doua Zi de Paști. Astfel, am aflat că vopsirea ouălor este un obicei faraonic ale cărui semnificații s-au pierdut. Cu această ocazie, nu trebuie să lipsească de pe masă ceapa verde, peștele sărat sau cel putred (un alt obicei local) și desigur, ouăle.

Cu soțul meu egiptean a fost foarte ușor să sărbătorim Paștele și să punem pe masă feluri de mâncare similare (sarmale fără carne, salată beouf, ouă încondeiate/decorate/vopsite, ceapă verde și toate ingredientele unei salate verzi, friptură de miel și desigur dulciuri, dar fără pască și cozonaci în care nu am excelat niciodată).

În Australia, obiceiul s-a schimbat din nou, datorită temperaturii și a diferențelor de dată ! Astfel, deși am dorit mereu să sărbătoresc Paștele în stil ortodox, totul în jur pare să lucreze împotrivă și să promoveze un anumit spirit la o anumită dată, astfel încât am decis să mă conformez.

În ce privește preparatele, am renunțat la risipa de alimente, gătesc exact pentru trei zile, drob, puține dulciuri (niciodată aceleași), dar mă axez pe rețete rapide și pe prezentare (decorarea mesei) și pe crearea unui spirit festiv. Ouă vopsite ? Dacă sunt mulți la masă, da. Altfel, folosesc doar coaja, după ce am golit și folosit conținutul. Le folosesc ca decor, după ce le-am vopsit. În ultimii ani, am încercat să mă întorc la rădăcini și am văzut Paștele ca pe o perioadă de reflecție și mai puțin ca pe o sărbătoare gastronomică.

Aici se sărbătorește Paștele în aer liber: în camping, pe plajă, în parc sau la un grătar între familii. În timp ce părinții se adună la povești, copiii se pregătesc de Easter Egg Hunt. Părinții ascund ouă de ciocolată în curte, apoi anunță copiii că Iepurașul a trecut pe acolo. Fiecare copil, înarmat cu un coșuleț, pleacă în căutarea ouălor și, eventual, a iepurașilor de ciocolată.

În acest an, întâlnirile sunt interzise între familii, dacă nu locuiesc împreună, motiv pentru care această activitate va fi fost destul de singuratică pentru copii !

Campingul în afara orașului a fost și el interzis, dar mersul la plajă a fost permis, cu respectarea reglementărilor în vigoare și cu Poliția patrulând plajele. Din nefericire, norii de ploaie probabil că i-au ținut pe mulți acasă !

Revenind la situația actuală,  mesajul general în Australia este „We’re all in this together” (trad. „Suntem cu toții în această situaţie”) invocând spiritul de solidaritate, care este specific australian. Într-adevăr, suntem cu toții, tot globul, în asta ! Nu e nimeni mai presus, sărac, bogat. E drept că acela care și-a creat în propria casă un microclimat va trece mai ușor peste asta, exact ca în „Greierele și furnica”.

Cred totuși că românii au un avantaj enorm: am trecut prin mult mai greu ! Știm ce înseamnă lipsurile, frigul, foamea, raționalizarea, persecuția, execuția. Cât de rău poate fi acum, cu acces la atâtea televiziuni, cu acces la cel mai bun internet din lume (Da, în Australia se arată că în topul țărilor cu cel mai bun internet din lume România e pe locul 3) și costă 10-20 EUR (eu plătesc $80/lună și nu am nici pe jumătate viteza internetului din România de acum șapte ani !).

Dacă singura problemă e plictiseala, poate că acum e momentul să ne apropiem mai mult de familie, să învățăm mai multe despre oamenii din familia noastră.

Acum, poate, e momentul să ne gândim la sănătatea noastră, să studiem mai mult despre alimentația naturală, metode de eliminare a stresului, să ne găsim un hobby (idei se găsesc în Pinterest !), poate să încercăm un pic de bricolaj și îmbunătățiri în propria locuință ori alte moduri de a ne organiza dulapurile inteligent. Poate să începem cu o selecție a garderobei. Sunt sigură că fiecare dintre noi are acolo lucruri pe care nu le mai poartă de ani. Tocmai am aflat de pe YouTube că mi-aș putea transforma gențile și cizmele deteriorate în ghivece de flori doar folosind ciment și apă...

Multe cursuri sunt acum oferite gratuit. Întotdeauna învățăm ceva nou. Sunt seriale care merită urmărite. Recomand „AD” , un serial fantastic despre apostoli și persecutarea lor. O radiografie a societății iudaice sub autoritatea romană.

Sunt foarte multe lucruri de făcut, pe care niciodată nu avem timp să le facem în ritmul de viață „normal”. Le aruncăm adesea într-un cotlon al minții noastre. Acum este momentul să le aducem la lumină. Multe lucruri și talente neașteptate se pot naște de aici !

În Australia se spune: „Când viața îți dă lămâi...fă limonadă”. Este în puterea noastră să întoarcem o situație rea într-un avantaj. Putem să ne lamentăm (ceea ce nu schimbă situația cu nimic) ori putem să facem ceva cu ceea ce avem (să ne folosim mai frumos timpul). Situația prin care trecem astăzi nu este comparabilă cu ceea ce au trăit bunicii și străbunicii noștri în vremea lor. Vom trece și peste asta !”

***

Dana Florea mi-a scris toată această confesiune-roman, cum a numit-o ea, în ziua în care vecinii ei din Perth serbau Paștele ! Era duminică seara, timp numai bun pentru răspunsuri la interviuri online !

Una dintre întrebările mele a fost și aceea dacă are în plan varianta întoarcerii în România.

„Nu știu dacă mă mai pot acomoda în România. În plus, cred că la vârsta mea e foarte greu să o iau din nou de la capăt. România, deși e țara mea natală, ar fi ca o nouă țară dacă aș vrea să reîncep ceva. Cu toate că lucrurile evoluează, mentalitățile sunt mai greu de urnit, iar negativitatea este contagioasă !”

Aceasta este o altă poveste adunată într-o vreme când distanțele s-au micșorat, iar internetul ne ajută să fim departe, dar...uimitor de aproape.

Interviu realizat de Aura Dobre