Sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 22:30, TVR Internațional vă invită la un regal cinematografic, „Semnul şarpelui”, în regia lui Mircea Veroiu, realizat în anul 1981.
Suntem aproape de încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Ecaterina Handrabur (Leopoldina Bălănuţă), hangiţă lângă graniţa României cu Ungaria, vrea să se răzbune pe vameşul (Dorel Vişan) care a insistat pe lângă jandarm (Aristide Teică) ca fiul ei Simion (Dinu Manolache) să plece pe front. Ea şi-i face aliaţi pe primarul nou-instalat şi pe contrabandistul Alimandru. Ovidiu-Iuliu Moldovan este aici un haiduc modern şi un justiţiar-călăuză pentru cei fug din ţară, după instalarea noului regim.
Soţia celui luat la armată (Valeria Sitaru) îl aşteaptă până când află, din cartea trimisă soacrei de către autorităţi, că bărbatul a murit.
Un personaj interesant are şi Mircea Albulescu, cel care interpretează un emigrat reîntors din America în satul natal, pentru că suferea de dor. Dar şi acasă va avea dificultăţi de acceptare în comunitate.
La sfârşit se întoarce de pe front şi fiul hangiţei. Dar mama lui, între timp, nu mai era.
În distribuţie îi întâlnim pe Ovidiu-Iuliu Moldovan, Leopoldina Bălănuţă, Dorel Vişan, Ion Vâlcu, Costel Constantin, Mircea Diaconu, Valeria Sitaru, Mircea Albulescu, Radu Gheorghe, Dinu Manolache.
Ovidiu Iuliu Moldovan a fost un actor apreciat de Mircea Veroiu, dovadă stau rolurile, nu puţine, pe care le-a interpretat în filmele regizate de el.
Lumea rurală transilvană a fost o constantă a filmografiei lui Mircea Veroiu. Satele din Transilvania au fost spaţiul în care s-au desfăşurat multe dintre acţiunile din peliculele sale, că a fost vorba de ecranizări sau nu.
„Semnul șarpelui" este inspirat din romanul „Patima", de Mircea Micu.
„Tripticul lui Veroiu (referire la Nunta de piatră, Duhul aurului şi Semnul şarpelui – n.r.) o situează pe Leopoldina Bălănuță în rândul marilor actrițe creatoare de personaje. Personajul ei își trage rădăcinile dintr-o lume în care femeia este sortită supunerii și umilinței, unui destin implacabil menit să o ducă la o abdicare lentă până în ziua în care viața îi devastează sufletul și o face să urle de durere. La căldura unor gingășii, a unei duioșii și dăruiri necondiționate crește pe tăcute, pe nesimțite, floarea demnității ei ca ființă, forța și înverșunarea pe care numai durerea și suferința le pot da." (Cornel Cristian, Magazin estival Cinema 1984).
Fiică de preot, Leopoldina Bălănuță s-a născut la 10 decembrie 1934, la Păulești, județul Vrancea. A absolvit, în 1957, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ' „I. L. Caragiale'' din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel Anghelescu.
Debutul ei în film a fost cu „Pisica de mare'' (1963), în regia lui Gheorghe Turcu.
Din filmografia Leopoldinei Bălănuţă: ''Nunta de piatră'' (1971), ''Tatăl risipitor'' (1974), ''Dincolo de pod'' (1975), ''Pe firul apei'' (1978), ''Ion — blestemul pământului, blestemul iubirii'' (1979), ''Înghițitorul de săbii'', ''Semnul șarpelui'' (1981), ''Mult mai de preț e iubirea'', ''Năpasta'' (1982), ''Scopul și mijloacele'' (1983), ''Punct și de la capăt'' (1985), ''Umbrele soarelui'' (1986), ''Rămânerea'' (1990), ''Balanța'' (1991), ''Chira Chiralina'' (1993).
„Leopoldina Bălănuță nu e vedetă de cinema. Nu e nici măcar anti-vedetă. Și aș zice că, din nefericire, nu e nici ceea ce am putea numi mai sobru o actriță de film, pentru că și filmul are sarcina să se apropie de ea. Și nu e greu de înțeles de ce: căci nu se pot scrie în toate zilele roluri pentru această actriță de zile foarte mari". (Sanda Faur, Almanah Cinema, 1975)
Leopoldina Bălănuță a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice''. A fost distinsă şi cu numeroase premii de interpretare pentru film, printre ele - premiul ACIN 1972 pentru rolul din „Nunta de piatră''.
***
* 1982 - Costineşti - Premiile pentru interpretare masculină - Ovidiu Iuliu Moldovan, interpretare feminină - Leopoldina Bălănuţă şi muzică – Adrian Enescu. Premiul special al juriului pentru interpretare masculină - Mircea Diaconu.
