Interviu realizat în cadrul campaniei TVRi „Cu România în suflet!”.

Steluța Guțu s-a născut în Moldova de dincolo de Prut. Este învățătoare la Liceul Teoretic ”Olimp” din Sângerei. Crede cu tărie că Basarabia natală a fost și este pământ românesc și că pe ambele maluri ale Prutului trăiesc frați de același neam și de același sânge.

Este greu și de cele mai multe ori de neînțeles cum poți să fi român, dar să trăiești într-o altă țară.

„Vremurile au fost vitrege și eu în copilărie nu înțelegeam multe lucruri. Prima întâlnire cu grafia latină am avut-o la vârsta de 9 ani, când bunica și-a pus semnătura pe un act. Am urmărit cu atenție, cu câtă grijă desena literele cele necunoscute, diferite de ceea ce învățam eu ( noi scriam la școală cu grafia chirilică). Și atunci am întrebat-o: ,,Bunica, dar ce litere sunt astea?” Abia atunci, pentru prima dată, am aflat cum arată perlele alfabetului latin, care urmau să ne schimbe viața, ulterior. Multă vreme, după aceea, am tot înșirat numele meu pe foi albe de caiet cu literele alfabetului latin (mă învățase bunica și-mi povestise  cu drag și despre școala românească , pe care o făcuse). Manualul din care învățam se numea ,,Limba și literatura moldovenească”. În pofida acestui fapt, dascălii ne învățau să ne iubim graiul și neamul. Vorbeam o limbă calchiată și trunchiată ( rusa... era privilegiată).”

Era straniu pentru copila de atunci să înțeleagă cum de limba bunicii era limba română, aceeași limbă pe care o învăța și ea la școală, numai că acolo i se spunea ...limba moldovenească...

„Alexei Mateevici, spunea despre noi că suntem suntem moldoveni; fii și fiice ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului. Frații noștri din Bucovina, Transilvania, Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic ROMÂNI. Așa trebuie să facem și noi!. N-avem două limbi, două  literaturi, aceeași cu cea de peste Prut. Limba noastră română  trebuie să fie zestrea primită de la străbuni cu drag, păstrată cu sfințenie și valorificată cu mare grijă!” este de părere Steluța Guțu.

A venit pentru prima dată în România în 1991. Era studentă și făcea parte din Ansamblul Etnofolcloric ”Busuioc”. Membri ansamblului, însoțiți de Grigore Vieru și de Nicoale Dabija, au avut un turneu în România.

„Au fost momente de neuitat!” își amintește acum Steluța Guțu. „Acum realizez cât de norocoasă am fost, că am avut posibilitatea să sorb cu nesaț din slova dulce a lui Grigore Vieru, care ne recita: Sărut vatra și-al ei nume,/Care veșnic ne adună./Vatra ce-a născut pe lume/Limba noastră cea română. Iar irepetabilul Nicolae Dabija, cât am călătorit cu autocarul, ne înșira povestiri istorice despre Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun...  Noi, cu sufletul la gură, ne delectam cu aceste nestemate. Ulterior  a ieșit de sub tipar  cartea ,,Daciada” - manual de istorie pentru clasa a 2-a, autor Nicolae Dabija și Aurelian Silvestru. Învățătorii, cu siguranță, își amintesc cu drag de ea...”

De atunci România este și mai aproape de sufletul său. Acum are colaborări cu școli și cu organizații  de pe ambele maluri ale Prutului.

„Avem o frumoasă colaborare cu AGIRo, cu președintele Viorel Dolha, dar și cu doamna Mariana Marin, președinte AGIRoMD. Timp de 10 ani, până anul trecut am avut tot felul de acțiuni organizate în colaborare cu români de pretutindeni. În cadrul Congreselor, Școlilor de Vară  am reușit să ne facem schimn de experiență și să aflăm lucruri noi din domeniul Educației. Perioada pandemiei ne-a oprit un pic din activitatea...offline, dar am învîțat să ne întâlnim online! Tot răul spre bine! Chiar Liceu „Olimp” unde lucrez a  reușit anul acesta să încheie parteneriate cu opt instituții de învățământ din România! În felul acesta, cadre didactice și elevi au  comunicat, au făcut schimb de gânduri, idei, emoții pozitive. Au reușit să se convingă că suntem un neam, vorbim aceeași limbă, avem aceleași aspirații și valori. Înainte de pandemie, doamna Ludmila Șișcanu, directoarea liceului nostru reușea să organizeze, în fiecare an, excursii în România. Și noi și elevii am fost fascinați și bucuroși să descoperim locuri și peisaje deosebite”, își amintește Steluța Guțu.

Este învățătoare în Sângerei, Republica Moldova. Este născută în familie de români cu drag și dor de România și cu un mare respect pentru limba strămoșească.

„Îi învăț pe elevii mei să-și iubească neamul, tradițiile, portul, să vorbescă o limbă corectă, fluentă, îngrijită. În cadrul concursului Cântecele care ne-au însoțit istoria elevii mei au reușit să ridice în picioare tot publicul, interpretând cântecul Acasă-i România. Pentru că ACASĂ e România chiar dacă ne desparte Prutul, suntem un neam și-un sânge!” a spus, în încheiere, Steluța Guțu.

***

Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional