Marţi, 14 octombrie, la 8.50 şi 12.10, la TVR Internaţional, puteţi afla de ce Carol al II-lea rămâne unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei moderne a României.
Ediţia este disponibilă online pe TVR+
Rege, dictator, mecena, politician abil, contestat şi adulat. Nimeni nu putea să-l caracterizeze mai bine decât fiul său: «A fost omul epocii sale. În mare măsură a fost însă omul propriilor sale porniri şi patimi.»
Carol s-a născut la 3 octombrie 1893 la Castelul Peleş, fiind primul copil al Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria.
La 20 de ani urma Academia militară la Potsdam, în Germania, în regimentul tatălui său.
După proclamarea lui Ferdinand ca Rege al României, Carol devine principe moştenitor, senator de drept, iar, la 10 mai 1918, comandant al batalionului 8 Vânători de Munte.
La 10 martie 1921, la Catedrala de la Atena, Carol îşi uneşte destinul cu Elena a Greciei, fiica regelui Constantin.
Legătura extraconjugală de notorietate a lui Carol cu Elena Lupescu şi noua renunţare la calitatea de moştenitor al Coroanei României, au dus la actul de la 4 ianuarie 1926 în care Reprezentanţa Naţională îl proclamă pe Mihai moştenitor al tronului şi instituie o Regenţă, care avea să dureze până la majoratul fiului său.
Căsătoria cu principesa Elena este anulată la 21 iunie 1928.
Carol a acceptat deciziile luate devenind un simplu cetăţean român cu numele de Carol Caraiman. Se stabileşte în 1925 la Paris, alături de Elena Lupescu, cea care avea sa-i devină, într-un târziu, cea de-a treia şi ultima soţie.
Exilul lui Carol Caraiman ia sfârşit la 6 iunie 1930. Se întoarce în ţară şi la 8 iunie 1930 este proclamat Rege al României sub numele de Carol al II-lea.
La 10 februarie 1938 instaurează un regim monarhic autoritar. Însă, noua Constituţie, dizolvarea partidelor politice, înfiinţarea Frontului Renaşterii Naţionale, reforma administrativă nu pot asigura stabilitatea.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, izolarea inţernatională şi gravele amputări ale teritoriului românesc din vara anului 1940, provoacă o criză inevitabilă care duce la abdicarea lui Carol la 6 septembrie 1940.
Trăieşte în exil până la sfârşitul vieţii.
Carol s-a stins din viaţă în 1953. Elena Lupescu i-a supravieţuit până în 1977.
Guvernul României a hotărât aducerea osemintelor în ţară la 14 februarie 2003, Carol fiind înmormântat într-o capelă în preajma Bisericii din Curtea de Argeş, iar Elena Lupescu într-un cimitir apropiat.
***
Emisiunea poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil.
