Marţi, 28 octombrie, de-a lungul zilei, la TVR Internaţional, la 7.40, 8.50, 12.10, 17.50 şi 00.50 descoperiţi personalitatea celui care a fost unul dintre arhitecţii europenizării României.
UPDATE: Ediţia este disponibilă online pe TVR+.
Inginer constructor, pedagog, academician, ministru, Anghel Saligny este o adevărată legendă a tehnicii naţionale.
Înzestrat cu un talent remarcabil, a fost un premergător al ştiinţei construcţiilor metalice şi din beton armat, autor al multor invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi execuţia podurilor şi a structurilor industriale pentru fundaţia cheiurilor portuare, a docurilor şi silozurilor de grâu, prin folosirea prefabricatelor din beton, toate în premieră mondială.
S-a născut la Şerbăneşti, judeţul Galaţi, România, în 1854, într-un han unde se opriseră părinţii lui în timpul unor ploi torenţiale. Vremea rea a ţinut câteva zile, iar apa care a pătruns în casă a luat pe sus patul copilului.
Bătrânele din partea locului au prorocit că noul-născut va avea de luptat în viaţa cu apele. Prevestirea s-a adeverit. Cert este că lunga carieră a inginerului a avut o strânsă legătură cu apa.
Absolvent al Universităţii din Berlin şi al Şcolii Tehnice Superioare din Charlottenburg, Anghel Saligny revine în ţară unde proiectează şi construieşte numeroase poduri metalice, între care se distinge cel de la Cosmeşti, peste Siret, lucrare care îi aduce consacrarea.
După invenţiile sale, ridică silozurile din porturile Brăila şi Galaţi, aplică soluţii proprii pentru fundaţii, utilizează în premieră, betonul armat.
Între 1889 şi 1909 conduce lucrările de amenajare a portului Constanţa.
Principala operă a inginerului român Anghel Saligny rămâne realizarea podului de peste Dunăre, de la Cernavodă, cel mai mare din Europa vremii şi tot atunci, al treilea din lume. Proiectul său din 1888 aducea două mari inovaţii: sistemul de grinzi cu consolă şi un material de construcţii nou: oţelul moale.
A fost dat în folosinţă la 14 septembrie 1895 în cadrul unor mari festivităţi la care a participat şi Regele Carol I.
”După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele, a trecut peste pod, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren rezervat oaspeţilor cu o viteză de 80 km/h. În tot acest timp, inginerul Anghel Saligny a stat sub pod, într-o şalupă, alături de şefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuţia lui”, scria presa vremii.
Anghel Saligny a fost membru fondator al Societăţii Politehnice din Bucureşti, profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, ministru al Lucrărilor Publice şi preşedinte al Academiei Române.
S-a stins din viaţă în 1925. Lucrările sale, majoritatea “în picioare” şi astăzi, rămân cel mai important simbol al tehnicii româneşti din perioada de început. În prezent, podul ,,Regele Carol I" a fost redenumit “Anghel Saligny”, iar numele inginerului român este purtat şi de ultima staţie de pe Magistrala 3 de metrou, inaugurată la 20 noiembrie 2008.
***
Emisiunea poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil.
