Vineri, 18 septembrie, de la ora 20.30, la TVR Internaţional v-am aşteptat cu povestea unuia dintre cei care au dat nume muzicii româneşti. Premiera s-a difuzat în data de 1 mai.
Ediția este disponibilă online pe TVR+
Fără activitate muzicală în Spania, aparent, pentru că singura muzică în care se simte acasă e aceea cântată în limba română. Deşi a avut o melodie superbă şi în playlisturile radiofonice de acolo, despre o posibilă prietenie a unui taur cu un toreador... Este nevoit să trăiască departe, haiduc, dar gândul îi zboară acasă. Poate şi pentru că este unul dintre cei care au dat nume muzicii româneşti.
Povestea sa - cu cântec, la propriu şi la figurat - se confundă cu aceea a formaţiei Phoenix (iniţial Sfinţii), răstălmăcită în toate felurile de decenii, mai cu seamă după părăsirea clandestină a ţării de la sfârşitul lui mai 1977, spre libertate. După încercarea, fără succes, de consacrare pe meleaguri străine de cele care au influenţat atât de mult, prin folclor, muzica grupului rock timişorean, în mai 1991, Nicolae Covaci şi legenda intrată în imaginarul colectiv autohton s-au întors în realitatea românească.
După câteva discuri cu noi compoziţii care, în ciuda valorii, nu au mai putut atinge popularitatea hiturilor din anii ’60 – ’70, Nicolae Covaci încearcă acum să revină la proiectele de anvergură din exil. Unul s-a numit „Imperiul Vampirilor”, interpretat greşit de producătorii de la Hollywood, bunăoară. De ultimă oră este un alt concept, vehiculat încă din anii ’90 – „Ante Mioriţa” - dorit să fie pus în pagină cu aport creativ şi interpretativ din afara grupului. Cu membri tineri, actuala componenţă Phoenix renaşte legenda, continuând să cânte hiturile din alt ev, dar şi melodii noi, lansate anul trecut cu discul „Vino, Ţepeş!”. Dacă e mai 2015, la TVR Internaţional e Nicolae Covaci!
„Stau singur şi mă-ntreb de ce-am plecat de-acasă / să fie blestemul de veacuri ce ne-apasă / căci n-am greşit cu nimic, dar cât am pătimit / hulit am fost fără rost de cei ce i-am iubit. // Apus peste apus, ce iute trece timpul / şi zorile s-au dus, ce rece bate vântul / am aşteptat înfrigurat să mă întorc ’napoi / m-aţi judecat, condamnat, dar cine sunteţi voi? // Căci timpul vostru s-a scurs / în umbra marelui urs / dar ghearele v-au rămas în orice îmbrăţişare / astăzi doare sărutul pe obraz. / Dar daţi-mi viaţa ’napoi / ce-am risipit pentru voi / uitând de dor şi nevoi, ani de pribegie / înc-o mie mult n-a mai rămas.”
Foto arhivă: Alex Daneş
Foto TVR: Ioana Chiriţă
Un reportaj de Doru Ionescu.
***
Emisiunea poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil.
