Interviu realizat în cadrul campaniei „Cu România în suflet”
Rasofora Mihaela Motoc este o poveste ea însăși. S-a născut în Făgăraș, are adunate câteva diplome care atestă că are pregătire în Științele Economice și în Matematică și Fizică. Este, de asemnea, și absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Acum este în misiune creștin ortodoxă în Rwanda.
„Copilăria mea a fost marcată de Revoluția din 1989. Aveam 8 ani. Am fost ultima generație de Șoimii patriei. Îmi aduc aminte și acum de cartela găurită pe baza căreia cumpăram pâine cu porția sau linia de sticle de lapte în așteptare, puse acolo foarte de dimineață în fața magazinului, precum și de minunatul brad de Crăciun, cu bomboane păstrate de la un an la altul, de globuri ciobite, dar și de colindatul plin de veselie cerească pe la casele oamenilor, chiar și necunoscuți. Sau de tatăl meu drag, care în toiul pregătirii Sărbătorilor de iarnă stătea foarte multe ore la coadă ca să ne cumpere portocale. Uneori se întorcea și cu banane verzi, pe care le punea pe dulap și iar noi așteptam nerăbdători să devină galbene ca să le putem mânca. Și nu în ultimul rând, îmi amintesc cu mare drag, de săniușul pe dealurile de la bunica (în orașul Victoria, județul Brașov) și de brutăria de unde, noi copiii flămânzi după o zi de zbenguială prin zăpadă, primeam pâine caldă și proaspătă. Și mai port cu drag amintirea bunicii, alături de care am învățat să am grijă de animalele și de păsările din curte sau să mă ocup de agricultură. Tot bunica mea dragă m-a învățat să tricotez și...să citesc povești. Pe toate acestea le port în suflet ca pe cele mai de preț comori ce mi le-a dat copilăria”, ne mărturisește rasofora Mihaela Motoc.
A fost elevă la un liceu de Matematică-Fizică. Pentru că a vrut să mai stea un pic lângă bunica ei, în orașul Victoria, a urmat acolo o școală postliceală de finanțe, gestiune și contabilitate. Apoi a devenit studentă a Facultății de Științe Economice, specializarea Management. În 2014, Mihaela Motoc intră la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Andrei Șaguna” din Sibiu. Și de aici începe o altă poveste.
„Cam din acel moment s-a schimbat total ...universul meu existențial. Încă din anul doi de facultate am început o misiune creștin ortodoxă în Madagascar, pe cont propriu, fiind însoțită, doar la prima călătorie misionară de către un monah athonit grec. Parcursul profesional a fost pentru mine un amestec de tot felul de joburi, care nu mă împlineau nicidecum. Odată cu studiul teologic și intrarea în lumea misiunii, m-am apropiat și de viața monahală, datorită unor mănăstiri în care am ajuns. Iar viața aceasta monahală începea să-mi placă mai mult decât viața de la oraș”, își continuă povestea rasofora Mihaela Motoc.
„Însă momentul în care viața mea s-a schimbat radical a fost data de 10 septembrie 2019, când am ajuns pentru prima dată în Rwanda, țara despre care aflasem prima dată în țară, când am studiat despre genocidul din 1994. În foarte scurt timp am simțit și am știut că acesta este locul meu, rostul meu. Am început activitatea misionară cu binecuvântarea Mitropolitului Innocentios Byakatonda, iar pe data de 12 decembrie 2020 am intrat în viața monahală ca rasoforă, în cadrul Sfintei Liturghii de la Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Bujumbura, Burundi. Așadar acum sunt slujitor misionar în Mitropolia de Burundi și Rwanda, sub ascultarea IPS Innocentios Byakatonda și a părintelui meu duhovnic Nectarie Dima, pentru totdeauna”, își amintește Mihaela Motoc.
Pare un scenariu de film, dar este realitatea pe care o trăiește și de care se bucură Mihaela Motoc, azi rasoforă în Rwanda.
„Nu a fost deloc greu pentru mine în a mă adapta aici, pentru că am dorit doresc să-i slujesc lui Dumnezeu, pentru că am dragoste de Biserică și de oamenii de aici. Și cel mai important, pentru mine, este că aici am descoperit un mediul natural de care mă bucur și datorită căruia am regăsit ceea ce crezusem că am pierdut definitv: simplitatea din copilăria mea de la bunica. Și apoi ar mai fi bucuria slujbelor din biserică, în timpul cărora părintele Nectarie rostește și câteva cuvinte în limba română. Parcă atunci îmi trăiesc identitatea de româncă. În momentele dificile îi am alături de mine pe sfinții mei dragi, pe Maica Domnului și pe Domnul nostru Iisus Hristos. Am trecut și prin momente mai dificile. Atunci când m-am îmbolnăvit de malarie, în Uganda sau când nu reușeam să ne descurcăm cu banii pentru a-i putea ajuta pe cei în suferință din jurul nostru”.
Mulți dintre noi avem ezitări când trebuie să indicăm pe o hartă unde este Rwanda. Cam la fel este și pentru cei din Africa atunci când vine vorba despre România. Dar pentru rasofora Mihaela Motoc, pare că nimic nu este dificil când faci cu dragoste și cu înțelegere pentru semenul tău.
„Încă de la început ce le-am vorbit celor de aici și despre spiritualitatea creștin ortodoxă română. Fiind o țară cu tradiție istorică a Ortodoxiei, creștinii de aici sunt foarte interesați să cunoscă și să afle lucruri noi. Celor care află prima dată că sunt româncă mai întâi trebuie să le stabilesc coordonatele geografice ale țării mele și cea mai importantă informație care o expun este că sunt majoritari creștin ortodocșii (deocamdată în Rwanda, fiind încă la început de drum, sunt sub 1 %). Din fericire, informațiile negative despre români și despre România din presa internațională nu prea ajung până aici în Africa de Est. Pentru ei, noi venim dintr-o țară din Europa, unde traiul cu siguranță este unul cu mult mai bun decât al lor, și aceasta contează cel mai mult. Nu știu să existe vreo comunitate de români în Rwanda. Nu știu dacă sunt alți români care să locuiască aici permanent. Prin natura slujirii și misiunii sunt desigur implicată în parohiile și comunitățile noastre. În Rwanda avem cinci parohii cu șase preoți și câteva comunități în dezvoltare. Acțiunile mele privesc absolut tot ce ține de viață: hrană, îmbrăcăminte, rechizite, asigurări de sănătate, taxe școlare, medicamente sau spitalizări, construcții de case, activități cu copiii, etc. Dar și proiectele bisericești pentru care sunt necesare sume mari de bani, care de fapt înseamnă... multă rugăciune și răbdare”, ne împărtășește din experiența ei Mihaela Motoc, rasofora din Rwanda.
România pare departe geografic, dar este purtată mereu în gând, în fapte și în rugăciuni. La fel și misiunea ortodoxă din Africa de Est a devenit cunoscută în România în diferite parohii, care se implică acum în susținerea proiectelor din Rwanda. Rasofora Mihaela Motoc ne-a spus, la finalul acestui interviu la distanță, ce înseamnă România purtată de ea în suflet prin Africa îndepărtată.
„Ce înseamnă România pentru mine, aceea din suflet?.... Înseamnă toate valorile creștin-ortodoxe, principiile sănătoase de viață deprinse în special de la bunica și tot bagajul spiritual românesc pe care l-am adus cu mine când am venit aici.”
Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional