Lucica Gheorghiev i-a povestit jurnalistei TVR Internațional, Aura Dobre, despre dificultățile perioadei de pandemie, dar și despre puterea dată de tradiție, graiul românesc și viață, în toate culorile ei.

Cu Lucica Gheorghiev colaborez de câțiva ani. Împreună am străbătut satele românești de la sud de Dunăre. Am descoperit, datorită ei, oameni minunați care în ciuda condițiilor vitrege știu să-și păstreze tradițiile, obiceiurile și mai ales limba strămoșească. Să fii român în Bulgaria nu este deloc ușor, deși unii ar crede altceva despre condițiile oferite fraților noștri de către țara vecină și prietenă. În vremuri de criză sanitară, am rugat-o pe Lucica Gheorghiev să-mi povestească despre viața de la sud de Dunăre, din Vidin.

”Până la începutul lunii martie anul acesta, viața mea era destul de normală, asemănătoare cu a celorlalți, cred eu. Circulam peste tot, pe unde aveam nevoie, atât în Bulgaria, cât și în România.

Până când totul s-a schimbat brusc: restricții, teamă, stres, interdicția de a merge unde vrei, dacă nu ai un motiv întemeiat.

Stresul și îngrijorarea sunt dublate de faptul că soțul meu lucrează la spital, unde este în contact cu multă lume și mă gândesc că oricând este în pericol de a se contamina cu acest virus.

Aici, în Bulgaria, începând cu luna aprilie, populației i s-a impus să poarte mănuși și măști, pe stradă, la magazine, peste tot.

În Vidin nu sunt multe cazuri de infectări, dar chiar dacă sunt, nu sunt decese, sunt persoane care s-au vindecat. Din fericire, aici, oamenii s-au mobilizat de la începutul acestei epidemii, deși s-au închis restaurantele, cafenelele, târgurile, iar parcurile sunt goale.

În general, lumea e speriată, respectă restricțiile impuse, mai ales în ceea ce privește igiena personală. În fiecare sat este apă curentă, canalizare, internet și prim ajutor pentru serviciile medicale. Lumea în vârstă este aprovizionată la domiciliu cu mâncare, cu medicamente, cu strictul necesar.

Bisericile nu sunt închise, dar se face apel către populație să nu meargă la slujbe.

Eu cred că puterea de a trece peste această situație ne este dată de credința în Dumnezeu, de speranța că totul va fi bine.

Copiii mei, cărora le predăm facultativ limba română, sunt destul de speriați, le e greu pentru că școala este online în fiecare zi și chiar primesc note pentru activitatea lor și pentru implicare.

Am vorbit cu ei și îmi spun că acum învață mult mai mult ca înainte! Au multe teme, pe care trebuie să le rezolve într-un timp limitat, după care le trimit profesorilor. Este chiar stresant pentru unii dintre ei, care au anul acesta tot felul de examene. Cei mici trec la liceu, iar cei mari au Bacalaureatul. Cu toate acestea, unii copii sunt încântați de acest nou model de învățământ, spun că nu ar vrea să se mai întoarcă la școală! Părerile sunt, însă, împărțite.

Cursurile de limba română le organizez online, aproape individual cu fiecare, pentru că eu îi cunosc și le știu nivelul de pregătire, știu fiecare cât stăpânește limba română.

Așa că eu nu prea am timp liber în perioada asta. Îmi găsesc tot timpul ceva util de făcut ca să nu mă uit la televizor. Așa că lucrez, scriu și citesc!

Luna aprilie este Luna Învierii și cred că acum, mai mult ca niciodată ar trebui să ne bucurăm de puținul pe care îl avem, să prețuim viața, să fim mai îngăduitori cu noi înșine, să fim mai încrezători și mai iertători.

Să renaștem odată cu natura, să ne bucurăm de cele mai mărunte și de cele mai frumoase lucruri pe care Pământul acesta ni le-a dăruit. Să admirăm culorile păsărilor și ale fluturilor, mireasma florilor, răsăritul și apusul soarelui, să ne bucurăm de o vorbă bună.

În concluzie, îmi doresc să fim mai buni și să respectăm Planeta, care ne suportă și care, acum, în absența noastră de pe străzi și din parcuri, parcă și-a luat un răgaz ca să renască!”

***

Interviu realizat de Aura Dobre