Laura Ioana Stoicescu, avocat român în Bruxelles, a explicat, în rubrica „INFO” a emisiunii „Avocatul dumneavoastră”, din 13 decembrie a.c., cum se aplica mandatul european de arestare.
Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul derulării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Un mandat de arestare emis de o autoritate judiciară a unei ţări din UE este valabil pe întreg teritoriul UE. Este operaţional începând cu anul 2004.
Acesta a înlocuit procedurile de extrădare lungi care existau anterior între ţările UE.
Mandatul reprezintă o cerere pe care o face o autoritate judiciară dintr-o țară UE în scopul arestării unei persoane într-o altă țară membră și predării acesteia pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate ori a unui ordin de reținere emis în prima țară.
Mecanismul se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești şi este operațional în toate țările UE.
Diferente intre mandatul european de arestare si extradarea judiciara:
*termene stricte
Țara în care a fost arestată persoana trebuie să ia o decizie definitivă cu privire la executarea mandatului european de arestare în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei.
*eliminarea nivelului politic din procedură
Deciziile sunt luate exclusiv de autoritățile judiciare, fără implicații politice.
*garanții
Țara care execută MEA poate solicita unele garanții:
- după o anumită perioadă, persoana va avea dreptul să solicite revizuirea pedepsei, în cazul în care pedeapsa aplicată este închisoarea pe viață;
- persoana căutată poate executa restul de pedeapsă cu închisoarea în țara de executare, în cazul în care este cetățean sau rezident al țării respective.
*număr limitat de motive de refuz al executării
- persoana este minoră (nu a atins vârsta răspunderii penale în țara de executare)
- amnistia (țara de executare ar fi putut să urmărească penal persoana în cauză, însă infracțiunea face obiectul unei amnistii în acea țară).
- persoana a fost deja judecată pentru aceeași infracțiune (ne bis in idem)
*verificarea dublei incriminări nu mai reprezintă o cerință în cazul a 32 de categorii de infracțiuni
Nu se efectuează nicio verificare a incriminării faptei ca infracțiune în ambele țări. Singura cerință este ca aceasta să fie pasibilă de o pedeapsă maximă de cel puțin 3 ani de închisoare în țara emitentă”.
***
Edițiile emisiunii sunt disponibile online pe TVR+.
