Interviu realizat în cadrul campaniei TVRi - GENERAȚII ÎN IE.
Grigore Leșe realizează din 2006 proiecte de mare anvergură la TVR, fiind semnatarul documentarelor premiate "La porțile ceriului" (TVR Cultural), moderator și realizator al show-ului "Drumul lui Leșe" (TVR 2, TVR 3), unul dintre jurații talent-show-ului de folclor "Vedeta populară" (TVR 1) și inițiatorul a numeroase concerte de muzici tradiționale televizate. Este doctor în muzicologie al conservatorului clujean și profesor asociat de etnomuzicologie al Universității din București.
Grigore Leșe are o relație aparte cu portul tradițional și în viața sa de zi cu zi pentru că ia, cămeșa, hainele țărănești sunt purtătoarele unor povești nemuritoare și simboluri aproape fermecate care-l conectează la energia pogorâtă din strămoși.
„Sunt român din neam de dac
Și de-mi dai cu bâta-n cap
Dai cu bâta, nu mi-l spargi
Și din mine doi nu faci
C-am supt sân de subt o ie
Ce-i român să-mi placă mie
Ie țesută din in
La nimeni să nu mă-nchin.
De mi-i sparge pumnul stâng
Nu mă plec și nu mă frâng
Nu plec fruntea la dușmani
Nici de frică, nici pe bani.”
„Cămeșa tradițională nu este un simplu veștmânt. Hainele țărănești învăluie și dezvăluie. Însemnele de pe ea destăinuie viața. Romburile reprezintă zeități. Am cămeși povestitoare din aproape toate comunitățile din România. De purtat, le port pe cele care se potrivesc cu sufletul meu. Atunci când mă îmbrac în haine țărănești, o fac pentru a-mi aduce aminte de strămoși. Hainele din Țara Lăpușului, de exemplu, sunt simple. Pe ele predomină albul, culoarea purității. În ziua de azi, oamenii se îmbracă în costume de ladă pentru a evoca vremurile arhaice idilice. Amestecând culorile, creează combinații care nu se potrivesc totdeauna. În consecință, hainele devin discutabile din punct de vedere estetic. Fenomenul conduce la apariția unui folclorism împins spre superlativ, patetism și protocronism.”
„A transforma producerea de haine țărănești în business este o greșeală, după mine. Ne îndepărtează mult de adevăr, pentru că nu se respectă semnele, simbolurile, totul este doar colorat, fără sens. Cămașa devine astfel nepovestitoare. Ia sau haina țărănească este o cămașă povestitoare. Din strămoși, exista obiceiul ca atunci când omul pleca în cealaltă lume, să fie îmbrăcat în cămașă țărănească pentru a putea fi recunoscut de neamuri. Mai interesant, am umblat în lume și am remarcat o asemănare până la contopire atât a obiceiurilor de purtare a hainelor țărănești, cât și a hainelor purtate în diferite comunități de pe mapamond.”
Cum mă îmbrac eu?
„Hainele mele combină elemente de design românesc cu piese de colecție etnografice sau urbane. Când mă îmbrac în haine țărănești, mă simt ca un împărat. Mă încarc cu energia strămoșilor mei. Pe om, după vorbă îl cinstești, și după haine îl primești.”
