Un interviu realizat de Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior la TVR Internațional, cu dr. Ernest H. Latham, Jr - istoric și fost atașat cultural al Statelor Unite ale Americii la București.

În urmă cu ceva vreme, am publicat tot aici, în online-ul TVRi, un dialog cu poeta și traducătoarea Ioana Ieronim din Washington D.C., unde am amintit și de partenerul său de viață, istoricul și ex-diplomatul Ernest H. Latham, Jr. Am profitat de această conexiune trans-atlantică și am adresat câteva întrebări istoricului american. Permanent preocupat de relațiile dintre țara noastră și S.U.A., Ernest H. Latham, Jr. a publicat numeroase articole, studii și recenzii despre istoria, politica, identitatea și cultura românească.

Istoricul Ernest H. Latham, Jr. a fost atașatul cultural al Statelor Unite ale Americii la București, într-o perioadă de maximă recluziune comunistă a noastră, 1983-1987. Printre lucrările sale (de dublu interes) se numără: Timeless and Transitory: 20th Century Relations Between Romania and the English Speaking World (2012), In Caesar's Household (2013) și Un destin ciudat - J. Breckinridge Bayne, un doctor american pe frontul românesc, 1916-1919 (ediție bilingvă, 2016). De altfel, lansarea acestui ultim volum bilingv apărut la Editura Vremea a fost semnalată în cadrul emisiunii Corespondent TVR Internațional.

Tot istoricul Ernest H. Latham, Jr. este cel care ne-a readus în atenție (printr-o ediție românească prefațată de un elaborat studiu introductiv) celebrul volum al Contesei R. de Waldeck, Athene Palace, carte publicată în mai multe ediții și traduceri succesive. Ernest H. Latham, Jr. a fost profesor Fulbright la Universitatea „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca și, ulterior, la Universitatea din București, unde și-a susținut și doctoratul. A predat, mulți ani, cursuri despre România și Republica Moldova la Institutul Diplomatic American.

Este atras, deopotrivă, de arta noastră populară și de folclorul literar românesc și a tradus, în colaborare, Miorița. Textul acestei balade, însoțit de un amplu studiu al său, urmează să fie tipărit bilingv în Statele Unite ale Americii.

Fundamental fascinat de istoria, cultura, civilizația și spațiul românesc, Ernest H. Latham, Jr. deține o casă în Washington D.C., unde atașamentul și preocupările sale poartă amprenta anilor dedicați țării noastre, prin colecțiile de icoane, covoare oltenești, mobilier tradițional, fotografii și, mai ales, biblioteca de specialitate, cu numeroase volume în limba română sau cu referințe românești.

De traducerea acestui dialog s-a ocupat chiar soția domniei sale, poeta Ioana Ieronim.

***

Sandrino Gavriloaia: Știu că sunteți preocupat aproape permanent de spațiul cultural și istoric românesc, de relațiile bilaterale dintre țările noastre. Aș vrea să vă întreb ce anume aveți în șantier, la ce lucrați în momentul de față?

Dr. Ernest H. Latham, Jr.: Tocmai am finalizat pregătirea unei ediții în limba engleză a volumului Dosarul de securitate al unui diplomat american, Ernest H. Latham, Jr. 1979 – 1987 (Editura Militară, 2017). Ediția englezească urmează să apară aici luna viitoare și reprezintă o selecție mai restrânsă de documente decât cea cuprinsă în volumul publicat în România. Tot în această perioadă am reeditat și adăugit o serie de noi elemente la prefața volumului Miorița, în engleză (incluzând și originalul baladei), ediție care sper să apară în 2021. În prezent scriu un articol având ca temă efortul unitarienilor americani de a sprijini Biserica Unitariană din Transilvania, în perioada interbelică.

Sandrino Gavriloaia: De ce credeți că ar putea fi americanii interesați de versiunea engleză a volumului Dosarul de securitate al unui diplomat american, Ernest H. Latham, Jr. 1979 - 1987, lucrare apărută la Editura Militară din România în 2017? Și, de fapt, cum ați ajuns să vă publicați dosarul de la Securitate?

Dr. Ernest H. Latham, Jr.: Nu-mi dau seama ce nivel de interes va fi în America pentru această carte. Întrebați-mă din nou în 2021, la câteva luni după apariție. Atunci voi ști mai bine. Eu n-am avut, inițial, intenția de a publica un asemenea volum. Ideea s-a ivit abia după o discuție cu diplomatul și istoricul român Dr. Vadim Guzun, căruia i-am spus în treacăt că am obținut, de la C.N.S.A.S., dosarul meu de Securitate. El este specializat pe tema dosarelor de informații și m-a rugat să-i arăt primul din cele cinci volume ale dosarului meu. I l-am trimis, iar el s-a arătat interesat să publice, în volum, o selecție de documente din tot acest dosar - ceea ce a devenit cartea pe care o menționați. Un editor american a aflat de lucrare și a solicitat să o publice într-o ediție engleză. Îngrijită și prin contribuția istoricului britanic Dennis Deletant, ediția, cum spuneam, va vedea lumina tiparului luna viitoare.

Sandrino Gavriloaia: Cum anume și de ce v-ați apropiat de spațiul cultural românesc, de civilizația și istoria noastră, pe care aș vrea să le încadrați, cumva, în ansamblul european?

Dr. Ernest H. Latham, Jr.: Cultura și istoria românilor reprezintă, în opinia mea, o punte între Est și Vest. România își are rădăcinile profunde în provinciile Imperiului Roman, ceea ce se dovedește chiar prin latinitatea limbii române, dar și prin tendința națională permanentă și preocuparea statornică de a menține relația cu Europa de Vest, cu Franța în special, iar recent cu mai ampla comunitate euro-atlantică. Legătura estică apare în religia predominant ortodoxă, relaționată la civilizația greacă și bizantină. Nu mai puțin importante sunt asocierile subtile, timide chiar, cu Imperiul Otoman, o direcție prin care România a luat cunoștință de Islam și de Orientul Mijlociu.

Sandrino Gavriloaia: Dincolo de interesul pentru cercetarea istorică aș vrea să aflu dacă aveți și alte domenii românești de interes. Poate că vă place mâncarea românească, poate vinul, muzica sau obiceiurile și tradițiile noastre...

Dr. Ernest H. Latham, Jr.: Sigur că da! Pe lângă studiul istoriei țării, mă atrag multe aspecte ale culturii românești, mai ales arta populară, legată de viața atemporală a țăranilor și ciobanilor în ambianța lor rurală, pastorală. Gustul meu pentru mâncăruri românești este bine servit de soția mea, Ioana, născută în Transilvania, la Râșnov. Și vinurile sunt importante, cu o mențiune specială pentru Cabernet Sauvignon de Babadag. Neputând călători în timpul actualei pandemii de Covid-19, am epuizat rezervele de țuică, o băutură care-mi lipsește (cuvântul românesc potrivit este „dor”). Șliboviță sârbească se găsește de vânzare la Washington, dar este un palid substitut.

Sandrino Gavriloaia: Pentru că ați fost atașatul cultural al Statelor Unite în anii '80, ați putea compara realitatea societății românești, la nivel individual și colectiv, din epoca lui Ceaușescu cu cea imediat post-revoluționară? Sau cu realitatea românească de acum, la 30 de ani de la Revoluția din Decembrie '89? Când  au fost românii mai sinceri, mai inocenți ori, poate, mai umani, atunci sau acum? Ce ne așteaptă?

Dr. Ernest H. Latham, Jr.: Mă văd deseori atras în discuții pe tema aceasta, dar nu știu dacă o asemenea comparație este utilă sau chiar posibilă. Să compari România lui Ceaușescu și România lui Iohannis ar fi să compari mere cu portocale. S-a bătut mult monedă pe convingerea că prieteniile erau mai sincere și mai intense acum treizeci, patruzeci de ani. Poate că e adevărat, dar cu ce preț! Pe vremea aceea nu existau distracții care să atragă, nu aveai ce altceva să faci seara, decât să stai în jurul mesei cu niște prieteni și rude și să bei. Chiar ne dorim să ne întoarcem la vremurile în care omenirea se împărțea între câțiva prieteni de încredere și milioane de alții pe care îi suspectam și de care ne era frică? Ce inocență era aceea când ne uitam mereu peste umăr și puneam perne peste telefon? Să privim într-adevăr cu jind la o societate definită printr-un asemenea gen de umanitate?

Sandrino Gavriloaia: Am aflat de la soția dvs., scriitoarea Ioana Ieronim, că aveți în casă un colț de Românie, cu obiecte, fotografii, piese de mobilier și cărți românești strânse de-o viață. De ce ați adunat toate aceste lucruri, amintiri și referințe românești? Sunt acestea expresia unor anumite experiențe ori sunt numai „suveniruri”?

Dr. Ernest H. Latham, Jr.: Nu cred că Ioana s-a referit doar la un „colț” românesc în casa noastră.  La noi, toate cele șase camere, holuri și scara poartă amprenta românească. Chiar și la bucătărie, unde avem înrămate meniuri decorative de la restaurante bucureștene: Capșa, Doi Cocoși, Monte Carlo… Patru dintre încăperi sunt înconjurate de rafturi cu volume privind România; covoarele sunt din România și ele, în general oltenești. Tot din România icoane, dulapuri, scaune, mese. A le numi „amintiri” ar fi o jignire și pentru mine, și pentru aceste obiecte. Ele sunt mărturii vii, jurnalul ilustrat a peste patruzeci de ani dedicați României și relației bilaterale.

***

Traducerea: Ioana Ieronim

Foto: arhiva personală