TVR Internaţional v-a invitat să urmăriţi filmul festivalului care, în acest an, a ajuns la a 8-a ediţie, d uminică, 10 decembrie, de la ora 19.00.
Drumul lung spre CIMITIRUL VESEL este festivalul iniţiat de irlandezul tradiționalist Peter Hurley - îndrăgostit iremediabil de țara noastră, mai exact de România rurală și valorile ei autentice.
An de an, în luna august, în preajma sărbătorii creştine Adormirea Maicii Domnului, festivalul DRUMUL LUNG SPRE CIMITIRUL VESEL construieşte punţi de legătură între urban şi rural, punţi între generaţii, pentru împărtăşirea energiei, bucuriei, în lumea satului autentic și viu.
În acest an, irlandezul alături de partenera sa, Loredana Ionescu, a reuşit să convingă oamenii satului din Maramureş şi Ţara Lăpuşului să deschidă oaspeţilor lăzile lor cu zestre, să împărtășească din meşteşugurile tradiţionale dar mai ales să se bucure împreună.
Gazde şi musafiri, au păşit împreună pe “DRUMUL LUNG SPRE CIMITIRUL VESEL”. plecând din Valea Stejarului, chiar din curtea cimitirului lui Moş Pupăză, în cinstea căruia s-au deschis şcolile de vară.
Atelierele de cioplit în lemn, de ţesut şi cusut, de cântat la drâmbă, tulnic sau ceteră i-au determinat pe unii ucenici să revină și cel mai probabil îi va convinge pe începători să nu rateze festivalul nici anul viitor.
Festivalul s-a încheiat simbolic cu o horă încinsă în jurul Cimitirului Vesel, leagănul în care s-a născut acest eveniment al tradiţiilor vii.
Realizatoarea Ana Preda, prezentă la festival, încearcă în documentarul său să ne convingă că satul românesc de azi are nevoie de fiecare dintre noi. Să-i apreciem cât de des putem zestrea: straiele, bucatele, meșteșugurile, obiceiurile, ospitalitatea, focul viu al tradițiilor.
Maesjul său este că dacă acest foc al tradiţiilor satului se va stinge în vremea noastră, va fi doar pentru că am renunțat să ne pese.
„Când nu veți şti de ce suferiţi, mergeţi la ţară! Aici oamenii au o dorinţă sinceră şi profundă de a vă comunica omenia lor şi o fac natural. Ei sunt experți în a cultiva veselia. Odată ce vă veți îndrăgosti de satul tradițional, trăind și participând zilnic la viața țăranului, vă veți încărca sufletește și veți înghiți o doză concentrată de bucurie autentică. Abia atunci veți realiza că acest FOC VIU al tradițiilor trebuie întreținut pentru a nu se stinge”.
