Interviu realizat în cadrul Campaniei  „Cu România în suflet”

Daniela Prisecaru s-a născut în Bacău, a copilărit în Gârleni, dar viața a adus-o în Italia, în Tortona. Aici a înființat, alături de alți români inimoși Asociația „Dor de plai” pentru că, uneori, dorul de România dădea pe afară și trebuia adunat picătură cu picătură și transformat în acțiuni culturale și de promovare a României din suflet.

„Numele meu este Daniela Prisecaru, dar acasă toți mă știau ca fiind fata lui nea Dan Buzinco, asta să încep cu un scurt omagiu adus părinților mei, care azi nu mai sunt printre noi. Sunt absolventă a Școlii Normale "Ștefan cel Mare" din Bacău, promoția 1994. Deși m-am născut în Bacau, am copilărit în comuna Gârleni, la doar 17 km de oraș. Acolo am făcut primii pași, acolo am început să percep lumea și să îi descopăr frumusețea, datorită dascalilor minunați pe care i-am avut, dar mai ales datorită mamei mele, Elisabeta, ființa ce m-a învațat să iubesc”, ne mărturisește Daniela Prisecaru.

În toamna anului 1995 Daniela Prisecaru a început cariera de dascăl cu mari emoții pentru că a preluat chiar clasa fostei sale învățătoare, Elena Secară, devenind astfel, colega foștilor săi profesori. După opt ani în care a fost dascăl la rândul său pentru alte generații de copii a fost nevoită să plece în Italia. Evident pentru o perioadă scurtă de timp.

„Am plecat, purtând în suflet și în minte chipul fiicei mele de doar trei ani, care plângea și mă striga, rugâmndu-mă să nu plec.... Au urmat 30 de ore de drum către Italia… un drum parcă interminabil, iar durerea de a-mi fi lăsat copilul în grija bunicilor era de nedescris. 30 de ore pe Drumul Calvarului meu… așa mi s-au părut atunci”, își amintește cu emoție și acum Daniela Prisecariu.

„Am plecat în vacanța de Paști și îmi planificasem să mă întorc la fetița mea, după două săptămâni, dar, iată că am rămas până azi în Italia! Găsisem atunci o familie în Tortona, orașul în care locuiesc și azi, din Regiunea Piemonte, Italia. Am început atunci să lucrez și o fac și acum după 19 ani, numai că azi sunt membru al acestei familii. Mă bucur de respectul și aprecierea unui fost președinte al Comisiei Notarilor Europeni și asta m-a ajutat să trăiesc experiențe la care nici nu aș fi gândit vreodată”, ne mărturisește Daniela Prisecaru.

Astfel, integrarea în comunitatea din Tortona nu a fost tocmai ușoară pentru românca Daniela Prisecaru. A învățat însă repede limba și obiceiurile oamenilor primitori din jurul ei. Numai că sufletul era la câteva mii de kilometri…plin de dor… în România.

„Plângeam la fiecare început de an școlar, de Paști, de Crăciun... nu mai era nimic la fel, oricât era de frumoasă noua mea viață. A fost extrem de dificilă integrarea, dar, din fericire a fost înființată, aici, la noi, Parohia Ortodoxă Română din Tortona, iar datorită părintelui paroh Catalin Aftodor mi-am regăsit pacea și liniștea. Da, pot să spun cu mâna pe inimă că biserica m-a ajutat foarte mult, că rădăcinile mele creștin-ortodoxe, readuse la viață, mi-au redat bucuria de a trăi și sensul vieții”.

Acolo în biserica din micul oraș Italian, Daniela Prisecaru a început să lucreze cu copiii românilor care veneau la slujbe și tot acolo i-a venit ideea înființării Asociației culturale "Dor de Plai", a cărei președinte este în prezent.

„M-am tot gândit ce și cum să scriu, despre noi, despre Dor de Plai…  Pot să spune că este o asociație ce are doar câteva luni de viață, că adună în ea un grup de români minunați, uniți de atâta dor, dorul de tot ce ne este drag, dorul de ACASĂ, pentru că oriunde am trăi și oricât de bine ne-ar fi, sufletul tânjește mereu după plaiul natal… și atunci îl învelim în tricolor, ne adunăm în cântec, în tradiții și  în graiul nostru dulce și, așa, dorul se mai stinge... un pic.

Ideea înființării Asociației Dor de Plai a venit când ne-am adunat cinci suflete în prag de Crăciun și am vrut să cântăm colinde, să facem colaci, așa cum ne făceau bunicile și mamele noastre și în felul acesta să le arătăm italienilor cum este la noi de Sărbători. La ei este parcă prea liniște, nimeni nu se bucură cântând despre Nașterea Lui Iisus. Noi am vrut să aducem această bucurie pe străzile din Tortona. Să aducem, în felul nostru, vestea că s-a născut Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Și chiar am reușit! S-au adunat români, cu ochii în lacrimi, să ne asculte, iar italienii… cereau bis. Așa s-a născut Colindița, grupul nostru de colindători amatori”.

Și apoi au venit lecțiile de limba și cultură română pentru copiii născuți în Italia din familii de români, care prin Asociația Dor de Plai condusă de Daniela Prisecaru, au reușit să afle despre moștenirea strămoșească și despre bogăția spiritual a tradițiilor și obiceiurilor strămoșești. În câteva luni au reușit să organizeze câteva activități spre bucuria tuturor celor implicați. Dar și spre bucuria italienilor din Tortona care au putut afla și lucruri frumoase despre România.

„Aici în micul nostru oraș suntem ambasadori ai României și plini de bucurie vom duce mai departe povestea unui popor greu încercat, un popor ce nu se lasă învins de distanțe sau vremuri potrivnice. Astăzi sensul vieții mele este acela de a dărui celor din jur ceva, cât de mic, din frumusețea și din tradiția poporului român. Din fericire Dumnezeu m-a binecuvântat cu oameni minunați în jurul meu care îmi sunt mereu alături în demersurile mele și asta e cea mai mare bucurie pentru un simplu muritor. Nu voi înceta să o fac atât cât îmi va sta în putere. Din fericire sunt fiică de Domn Trandafir, sunt învățător și simt că am o misiune sfânta de îndeplinit aici, în comunitatea din Tortona, ne mărturisește în încheiere, Daniela Prisecaru.

Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional