Interviu realizat în cadrul campaniei TVRi „Cu România în suflet”
Dalia Cîrstea este pasionată de călătorii, de geopolitică, de istorie și mai las de comunitățile de români din jurul României. A inițiat câteva proiecte educaționale în care au fost implicate cadre didactice care predau în școlile românești din jurul țării.
S-a născut la Pitești, dar copilăria și-a petrecut-o la Slatina. Este licențiată în turism la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, are studii post universitare de Georgrafie și pentru că îi plăceau elevii mai mici s-a specializat și în Științele Educației așa că a devenit profesor de geografie, dar și învățător educator. Acum este inspector școlar pentru Geografie, Istorie și Științe Socio-Umane de la Inspectoratul Școlar Județean Olt. Dar de câțiva ani este dedicată și proiectelor realizate cu și pentru românii din comunitățile istorice din jurul țării.
„Inițial am dorit ca activitățile cercurilor pedagogice să fie diferite față de ceea ce făcusem ca profesor până atunci. M-am gândit că ar fi interesant să putem avea un schimb de experiență cu profesori din alte țări. Astfel am început să caut profesori cu care să pot lua legătura. Așa am descoperit o asociație a cadrelor didactice de etnie română din Serbia. Ceea ce am văzut și am auzit în Serbia, m-a determinat, la întoarcerea acasă, să citesc și să mă documentez referitor la comunitățile românești din Serbia. Și așa s-a născut primul proiect, numit ,,Suflet de român”. Și acum îmi amintesc de Kucevo, eram la Casa de Cultură din oraș. Venisem împreună cu 30 de profesori și un ansamblu de dansuri populare al elevilor din comuna Pleșoiu, județul Olt. Deși prietenii mei români-sârbi puseseră afișe despre activitate, în sală eram doar noi, cei implicați în proiect. Am fost foarte emoționată când, spre seară, (afară se întunecase), sala a devenit neîncăpătoare. Au aplaudat, au cântat și dansat românește, teama se risipise! Ei sunt de altfel combustibilul meu”, spune Dalia Cîrstea
Fiind profesor de geografie știa că în jurul României trăiesc români, dar nu și-a imaginat cât de mulți români trăiesc în țările din jur și cât de legați sunt de Țara Mamă.
„Comunitățile istorice românești dau consistență și valoare, prin forța vechimii și continuității, chiar proiectelor statale ale țărilor de adopție. Comunitățile istorice din jurul României sunt o centură de siguranță, care apără și protejează România din punct de vedere al securității. Ei controlează, filtrează importul de turbulențe geopolitice, nepermițând puseelor naționaliste și xenofobe să atingă România și să altereze capacitatea acestei țări de a exporta liniște, certitudini și europenitate în jur. Dar acest lucru este infinit mai puțin important decât ceea ce a însemnat, vizita în acele locuri, comunicarea cu oamenii, înțelegerea dimensiunii și spațiului românesc.Prima dată am vizitat și am implicat în proiect asociații ale românilor din Serbia, din Veliko Gradiste, Kucevo, Svilainac, Bolievat, Pozarevac. Era în anul 2018, iar cu sprijinul colegilor, profesori de geografie, istorie și științe socio-umane, am reușit să aduc 10 copii și doi profesori într-o vacanță la Slatina. După doar o săptămână copiii vorbeau doar românește fără să mai introducă în vorbire cuvinte sârbești!”
Primul proiect „Suflet de român” s-a încheiat în 2018, în anul Centenarului, când un grup de 10 români din Serbia au mers împreună cu profesori din România la Alba Iulia. Al doilea Proiect ,,De la Timok la Tisa și la Nistru” a reușit să ,,unească” comunitățile românești din Serbia, Republica Moldova, Ucraina, alcătuind simbolic România Mare. Cel mai recent proiect este „Românii de lângă noi”.
„Proiectul ,,Românii de lângă noi” reunește unități de învățământ, asociații, O.N.G.-uri din România, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Ucraina, Albania. Sunt școli cu clase de predare în limba română, sau cu elevi etnici români, asociații ale românilor, preoți, din comunitățile românești de lângă granițele țării. Proiectul a început în 2021 și se va încheia în 2023. Pentru că pandemia ne-a restrâns libertatea de mișcare, am gândit activități care se pot desfășura online. Fiecare dintre partenerii de proiect au plantat un copac ca simbol al trăiniciei românilor.”
Prin aceste proiecte a reușit să-i cunoască mai bine pe românii de dincolo de graniță, să le înțeleagă lupta aproape zilnică pentru păstrarea identității și a limbii române.
„Situațiile sunt diferite în funcție de situația istorică și geopolitică a fiecărui stat în care se află. Însă după părerea mea, cea mai grea povară o poartă românii din Ucraina. Fie că sunt în regiunea Transcarpatia (Maramureșul istoric), Bucovina de Nord ( Cernăuți, Herța, Hotin) sau Chilia, Cetatea Albă, Odessa, presiunile exercitate sunt legate de impunerea vorbirii limbii ucrainene în toate sferele sociale, inclusiv închiderea sau desființarea școlilor cu limbă de predare română, sau studierea limbii materne adică a limbii române. Românilor din Ucraina, de altfel, le-a fost cel mai greu să participe la activitățile din proiecte. O serie de documente, diplome, reviste nu au putut ajunge la ei, acestea s-au întors la expeditor. În regiunea Transnistreană, la Tiraspol, situația este și mai grea. Românii de pe Valea Timocului vorbesc o limbă română veche, cu arhaisme pe care de multe ori nu le înțelegeam, spre deosebire de cei din Voivodina care au o limbă română mai apropiată de cea de astăzi. Din păcate mulți dintre ei așteaptă aprobarea cetățeniei române de câte trei ani. Mulți lucrează în România, făcând naveta peste Dunăre. Românii din Republica Moldova s-ar putea împărți în mai multe categorii: români care cunosc adevărul istoric și susțin direct sau voalat unirea cu țara, români care nu sunt documentați și susțin că sunt moldoveni și doresc o republică Moldovenească independentă, o altă parte a populației care provine din familii mixte, este electoratul nehotărât și cetățeni ruși sau ucraineni care doresc apropierea de Rusia. Cert este că populația tânără, cu școală făcută în România este cea care nu va mai accepta un viitor ambiguu pentru Republica Moldova. Românii din Bulgaria sunt priviți de către statul bulgar mai mult ca un grup etnic decât ca o minoritate. Dacă astăzi există o minoritate românească în Ungaria, ea se datorează doar culturii, preoților, dascălilor care au conservat și cultivat caracterul etnic românesc.”
Eroi care se luptă pentru păstrarea limbii, identității și tradițiilor strămoșești, românii din jurul României au nevoie de sprijin real din partea României.
„Ar trebui ca politicienii români să elaboreze un proiect de țară care să-i cuprindă și pe românii din comunitățile istorice, care să definească consolidarea legăturilor cu românii din jurul României, asigurarea reciprocă a drepturilor minorităților etnice în regiune, viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova și nu în ultimul rând sprijinirea integrării europene a țărilor din regiune. Iar noi, românii din România, mai trebuie să lucrăm la consolidarea coeziunii interne, a încrederii și eticii colective”, este de părere Dalia Cîrstea
Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional
