Un neurolog, Bogdan O. Popescu, și un matematician, Bogdan Suceava, vă vor delecta cu pasiunea lor dintotdeauna: scrisul, miercuri, 10 iulie, ora 21:30, la TVRi. Prin telefon vor interveni şi scriitorii Tatiana Țîbuleac și Dan Lungu.
BOGDAN O.POPESCU, "Cartea dragostei": „Tu eşti odihna vieţii mele, mult aşteptată/ o plajă albă, de calcar, din care au muşcat şi muşcă mări de petrol/ albăstrui, vineţii, roşii, sărate, corozive/ o haină de vulpe argintie pe care o îmbrac, ca oamenii sălbatici/ pentru care vulpea este doar o pradă în foamea şi frigul iernii/ iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată/ precis cu compasul/ cu privirile şi atingerile mele de gheaţă/ cu sângele tău catifelat, susurând în cămăruţele inimii mele./ Tu eşti odihna vieţii mele de coride, de poştalioane de ceaţă,/ de săgeţi zbârnâind/ odihna mult aşteptată/ cu lumină, cu îmbrăţişări de muşchi cald de copac, cu furnici/ cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre."
BOGDAN SUCEAVĂ, "Avalon" - Secretele emigranților fericiți: "— Care este scopul vizitei tale în Statele Unite? Vreau să produc excelență în cultură, îmi vine să-i răspund. Dar îmi dau seama că n-ar merge deloc un asemenea răspuns, care pesemne ar fi socotit din cale-afară de obraznic, dacă nu de-a dreptul o insultă la adresa monarhiei olandeze. Sau să-i spun altfel: sunt angajat într-o competiție de mare originalitate, un spectacol care nu mă are decât pe mine ca participant și spectator – mă interesează să înțeleg foarte multă matematică, în timp ce sunt îndrăgostit de literatură. Și mai e ceva, vreau să iau pauză de România niște ani buni. Neapărat asta, pauza de România este un scop secundar. De asemenea, mai sunt îndrăgostit și de fete frumoase ca tine, ar merge să adaug. Cum ar fi să-i zic asta, acum, în acest loc? Mă uit la insigna ei oficială, în perfectă concordanță de metal cu privirea ei scrutătoare. Răspund: — Merg la studii. Voi studia matematică la Michigan State University."
TATIANA ȚÎBULEAC, "Vara în care mama a avut ochii verzi": "Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald.* Noaptea eu dormeam în mașină, iar ea se băga în sac și stătea așa trează jucându-se pe cer ca pe un computer enorm. O vedeam cum își leagănă capul zâmbind și încearcă să schimbe locul stelelor cu degetul – steaua asta în dreapta, luna în stânga, norul delete, Ursa-Mică zoom – sau la ce s-o mai fi gândit ea în acele momente, pentru că nu voiam să o întrerup și să îi spun că se poartă ca o nebună într-un sac."
DAN LUNGU, "Pâlpâiri": "Cum se întâmplă că un detaliu devine o pâlpâire? Observaţia oblică se face cu coada ochiului şi este cea mai potrivită în ţara suspiciunilor. Privite direct, sub lumina necruţătoare a curiozităţii lipsite de subtilitate, situaţiile îşi schimbă culoarea, se destramă, sublimează în altceva. Este ca şi cum ai intra cu lanterna aprinsă într-o magazie plină de gândaci. Ca şi cum ai vrea să măsori lungimea coarnelor de melc cu centimetrul metalic rece."
O invitație să ne urmăriți și să citiți autorii români!
