Interviu realizat în cadrul campaniei „Cu românia în suflet”.
S-a născut în Maramureș, la poalele Muntelui Pietrosul. Acum trăiește în Italia, dar România a fost cu ea peste tot, într-o formă sau alta. Cei trei băieți, soțul și comunitatea de români din care face parte în Italia reprezintă pentru ea Universul întreg, la care se adună, însă, dorul de meleagurile natale și promovarea tradiției și a portului popular românesc în Italia.
„M-am născut în frumosul Maramureș, la poalele Pietrosului, în Borșa, unde tradițiile erau și sunt păstrate cu sfințenie. Copilăria a fost marcată de pierderea timpurie a tatei, care a murit într-un accident la mină, acolo unde lucrau cam toți bărbații din zonă. După școala medie am ajutat-o pe mama la munte cu animalele, apoi m-am căsătorit.”
Viața avea alte planuri pentru Angelica Mihali, din Borșa. Așa că pe la sfârșitul anilor ’90 a luat drumul Italiei. În scurt timp i-a adus lângă ea și pe cei doi fii ai săi care au terminat școala în Italia. Între timp s-a căsătorit cu Dino Grazziotin și au împreună un băiat.
„Aici elevii susțin o teză, o cercetare de aproape 30 de pagini. Copiii mei au prezentat, cu mândrie, România.
Dar să vă spun, că soțul meu, care a călătorit în lumea întreagă, acum nu mai vrea să meargă decât în România. De fiecare dată găsește ceva care să-i placă și să-l facă să se întoarcă” ne povestește Angelica Mihali.
Nu este deloc ușor să pleci din țara ta și să te avânți în necunoscut, dar mulți români au făcut acest lucru. La început a fost greu, dar cu timpul viața și-a găsit rostul ei.
„Începutul a fost foarte greu”, își amintește Angelica Mihali „așa cum poate spune fiecare român venit printre străini, dar ușor ne-am acomodat. Ne-a fost de ajutor și faptul că limba și cultura italiană sunt foarte asemănătoare ce ce avem noi, de limba și cultura în care am fost crescuți. Comunitatea românească din Montebelluna, dar de fapt din toată zona în care locuiesc, s-a format în jurul bisericii, astfel păstrăm cu sfințenie tradițiile, straiele, cântecele, colindele.
Sărbătorile sunt exact la fel ca acasă cu cozonac și cu sarmale sau cu mici și tot felul de alte bunătăți ca la mama acasă! Singura durere e că nu avem toate rudele aproape, dar, din fericire avem prieteni apropiați și împreună formăm familia din Italia.”
Azi, Angelica Mihali are mai mult timp la dispoziție, pe care a ales să-l dedice proiectelor sale de suflet care au legătură, evident, cu România.
„În prezent sunt casnică și asta îmi permite să acord o atenție sporită tradițiilor strămoșești, grădinăritului și bisericii. Acest lucru îmi dă posibilitatea să mă implic, alături de comunitate, în proiectele de păstrare și conservare a valorilor moștenite de la părinți. Am reușit să-mi amenajez chiar o cameră tradițională. așa cum arătau camerele mari din casele țărănești de altă dată.
În general, nu vorbesc despre România dacă nu sunt întrebată, dar cu mult drag caut să transmit copiilor colindele și tot ceea ce altă dată ne bucura pe noi copii fiind în țara în care ne-am născut. Apoi despre România vorbesc… bucatele mele, straturile cu legume și tot ceea ce mă înconjoară!” ne mărturisește Angelica Mihali.
Din Montebelluna, din camera amenajată tradițional, de lângă straturile cu legume cântate ca să crească frumos, Angelica Mihali, născută la poalele Muntelui Pietrosu, vorbește despre România ei din suflet.
„România pentru mine este un munte, acolo unde odihnesc mama și tata. Înseamnă o biserică, o casă de lemn. România e ceva ce mă cheamă din când în când și mă odihnește. România este copilăria mea și ceva mai presus de mine, care mă definește pe mine cea de azi”.
Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional
