Situația reală din comunitățile de români din Ucraina este în cea mai mare parte dramatică. Politica de asimilare a statului ucrainean nu pare să fie intimidate de niciun demers diplomatic întreprins de țările vecine interesate ca minoritățile care trăiesc dincolo de granțe să-și păstreze, cum este și firesc identitea de neam și de limbă.
Pare totul pierdut…dar poate că nu e chiar așa. Ar mai exista câteva soluții, care în unele zone au dat deja roade: înfrățirea între orașe, raioane sau chiar regiuni cu orașe sau județe din România; parteneriate între biblioteci; proiecte trasnfrontaliere; colabărări între instituțiile de învățământ și, nu în ultimul rând, încurajarea turismului rural, promovarea bucătriei locale, a foloclorului și dincolo de toate inițierea de proiecte dedicate dezvoltării economice a zonelor în care încă mai trăiesc români.
Am încercat să aratăm în acest ultim episod că Sudul Basarabiei istorice este regiunea cea mai vitregită de soartă. Dar că există și posibilități reale ca această comunitate istorică să fie ajutată, să-și revină la lumina tradiției și a limbii române adevărate.
Depinde de noi dacă ne vom implica, fiecare acolo unde suntem să schimbă soarta românilor din Ucraina sau vom întoarce capul și ne vom vedea în continuare de indiferența noastră…
Echipa: imagine Rudolf Szilagy, sunet: Marius Stanciu, lectura: Constantin Lupescu, ilustrația muzicală: Cătălin Grigore, post procesare sunet: George Craioveanu, montaj: Delia Oniga
