Tora Vasilescu, Gina Patrichi şi Mircea Daneliuc formează triunghiul sentimental al protagoniştilor acestui film emblematic pentru creaţia regizorală a lui Daneliuc.

Această dramă de acum peste trei decenii începe cu o secvenţă în care o echipă de televiziune filmează la Gara de Nord din Bucureşti călători fără bilet. Cameramanul Nelu şi colega lui Luiza, reporteriţa cu care cochetează într-o relaţie personală şi profesională, intervievează diverşi contravenienţi, cu detaşarea unor profesionişti. Până când apare în cadru şi în viaţa lor Ani, de care Nelu începe să se îndrăgostească.

Ani este menajată de Nelu în momentul filmării şi devine centrul atenţie lui şi ulterior.  Femeia nu are serviciu, nu are familie, nici buletin de Bucureşti, iar intrarea ei în viaţa lui Nelu îi atrage reproşuri din partea părinţilor lui şi a Luizei. Plecarea lui în armată va sugruma povestea de iubire.

Medeea Marinescu avea 6 ani când a apărut în „Proba de microfon”, film în care a jucat înainte de „Maria Mirabela”, un an mai târziu.

Din filmografia lui Daneliuc:

1975, Cursa (Festivaluri: Belgrad, Cairo, New Delhi, Moscova, Barcelona) ACIN - Premiul de Debut.
1977, Ediţie Specială (Festivaluri: New Delhi) ACIN - Premiul de Regie.
1980, Vânătoarea de vulpi (Festivaluri: Berlin)
1981, Croaziera (Festivaluri: Roma ) ACIN - Marele Premiu.
1984, Glissando (Festivaluri: Venetia) ACIN - Marele Premiu.
1988, Iacob (Festivaluri: New York, Berlin. Nominalizat la Premiul European Felix pentru Cel Mai Bun Film şi Cel Mai Bun Actor) ACIN - Marele Premiu.
1991, A 11-a poruncă, UCIN - Marele Premiu.
1995, Senatorul melcilor, UCIN - Marele Premiu. (Festivaluri: Cannes - Selectia Oficiala, St. Petersburg, Montpellier, Ierusalim)
2009, Marilena
2009, Cele ce plutesc

„Cel mai rotund, artistic vorbind, film al lui Daneliuc rămâne Proba de microfon. Este o capodoperă a autenticității cu două nivele. Apare și aici „viața așa cum este”, personajele sunt de o veridicitate extraordinară ... Și totuși, în scara înțelesurilor, filmul acesta are o nouă dimensiune. Un permanent subtext aluziv îl propulsează ca o scară rulantă, care i s-ar rostogoli vesel sub picioare, împingându-l, în același timp, înainte, spre o dominantă dură. Gâfâind de propria alergare epică, respirând realitatea secvență cu secvență, filmul ne interzice să-i degustăm prea devreme momentele, punându-ne în gardă că trebuie să ne rezervăm pentru întreg ansamblul, pentru înțelesul total.... Ipocrizia, șablonul, corupția, răsfățul social, subestimarea problemelor, complacerea în provizorat, știința de a „aranja” pe căi ocolite ceea ce crezi că ți s-a luat pe nedrept, — aspecte ale periferiei morale proprii oricărei societăți — alcătuiesc în Proba de microfon acea tramă a ușurintei care a preocupat și în alte rânduri pe moraliștii timpurilor noastre. În filmul acesta nu se petrec fapte abominabile, nu se trage cu pistolul și nu explodează nimic, nu se sinucide și nu moare nimeni (ba, din aproape în aproape, spectatorul râde, „se răcorește”, „se distrează”), și totuși ansamblul problemelor incită la o profundă meditație". („Filmar”, 1984, Romulus Rusan).

Mircea Daneliuc a publicat proză şi teatru (Pisica ruptă, Marilene, Apa din cizme, Strigoi fără țară, Petru și Pavel, Femei in ghips, teatru, Cele ce plutesc, Două spălări pe cap, Băiatul fără sprâncene, Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul) și a regizat, printre altele, piesele, "Emigranții" de Sławomir Mrożek (1977) la Teatrul Mic, "Regele desculț" de Paul Anghel (1978) la Teatrul Bulandra, "O noapte furtunoasă" de Ion Luca Caragiale (1998) la Teatrul „Maria Filotti”, Brăila, "Doi Pinguri" de Mircea Daneliuc (2006) la Teatrul Naţional Craiova.