loader
Foto

Mariana Cernescu: „Mulţumesc, România, pentru portul pe care mi l-ai dăruit!”

Interviu realizat în cadrul campaniei TVRi - GENERAȚII ÎN IE.    

 

Mariana Cernescu s-a născut în Hârlau, judeţul Iaşi. „De mică mi-a plăcut să dau viaţă şi culoare lucrurilor. Bunica maternă a fost cea care mi-a insuflat aceasta pasiune, cred că aveam 6 sau 7 anişori”, îşi aminteşte doamna Cernescu.

(w882)

„Vacanţele de vară şi de primavară le petreceam pe prispa casei, împreună cu verişoarele mele, unde învăţam semnele cusute, secretele cusăturilor din cărţile  cu pagini îngălbenite ale bunici. Bunica era reperul nostru, datorită experienţei. Am crescut înconjurată de lucruri cusute, ţesute la război. Costumul popular era păstrat cu grijă şi scos din dulap la ocazii speciale. Aveam unul mititel, alb cu roşu, îl îmbrăcam cu drag în zi de sărbătoare, duminica la biserică.

(w882)

 

După mulţi ani, am fost nevoită să călătoresc departe de casă, atunci mi-am dat seama cât de importantă era IA pentru bunica. Departe de casă am găsit prieteni dragi, pasionaţi de artă şi tradiţii, ne aşezam în faţa unei ceşti de ceai şi a unei prăjituri delicioase să depănam amintiri. Despre copilărie şi pasiuni, am deschis noi cufere cu gânduri bune, am trăit împreună momente superbe. Am înţeles că tot ce păstrau bunicile în lada de zestre sau în odaia de sărbătoare e o comoară fără preţ”, poveşteşte Mariana Cernescu.

 

(w882)

 

„Iile, de pildă, sunt cusute cu migală luni sau chiar ani. În momentele dificile încercam să îmi adun puterile şi să îmi şterg lacrimile cosând ştergare şi batiste tradiţionale româneşti, simţindu-mă din nou copil pe prispa bunicii. Casa din copac era ghergheful, acul din mână lăsa pe pânză ce aveam în suflet - bucurii sau tristeţi. Aşa am început să cos ii, căci de dorul şi dragul bunicii mele, vreau să duc tradiţia mai departe. La început timid, modele simple, ca mai apoi modele autentice din diferite regiuni ale României, împletind asfel originile mele. La loc de cinste sunt cărţile bunicii, cea mai mare avere a mea de la care a început totul. Mulţumesc bunicii mele, mulţumesc România pentru portul pe care mi l-ai dăruit. Te voi purta mereu cu mândrie în orice loc de pe pământ”, încheie dna. Cernescu.

(w882)

16:00 Ecce via

*Aceasta este calea

Ierusalimul din vremea pătimirilor lui Iisus Hristos nu era atât de întins ca cel înconjurat de zidurile ridicate de sultanul Soliman, care au trecut veacurile până în zilele noastre. Hărţile antice şi cercetările arheologice evidenţiază suprafaţa unui Ierusalim mult mai mic. Golgota răstignirii era în afara oraşului şi Mormântul Învierii de asemenea. Cel mai însemnat punct al cetăţii era Templul de pe Muntele Moria. În zilele noastre, aici este Domul stâncii şi o esplanadă amenajată din muntele în sine, considerat locul în care Avraam ar fi trebuit să îşi sacrifice fiul. La Templu se ajungea prin porţile Hulda, astăzi închise. Am putea spune că asistăm la o expresie ordonată a primului sens unic din istorie. Toţi pelerinii intrau printr-un loc, iar ieşirea din oraş se făcea prin altă parte a zidului de apărare. Doar mirii în ziua căsătoriei şi cei cărora le decedase o ruda apropiată aveau dreptul să meargă în contrasens.

Răspântia Paştelui iudaic petrecută la Ierusalim de către Mântuitorul Hristos este asemenea unui veac al împlirii profeţiilor. Prietenii şi trădări, legăminte încalcate, frici ancestrale răbufnite într-un ambient în care falşii profeţi deveniseră o constantă ierusalimiteană, calcule strategice de ordin politic şi religios, fiecare în parte şi toate laolaltă au configurat complexul de împrejurări prin care Iisus Hristos a fost judecat şi condamnat.

Momentele tragice ale nopţii arestării lui Hristos sunt intim legate de înalţimile Sionului. Prin apropiere se va fi aflat casa lui Caiafa, fruntaş între preoţii iudei ai Sinedriului. Este destul de probabil ca Sionul să fi fost o zonă rezidenţială a Ierusalimului antic-se afla în apropierea Templului şi a vechii cetăţi cucerită de David , dar şi a cartierelor noi ale oraşului. De aici a început graba purtării spre repetata judecată a Mântuitorului către curtea Procuratorului roman Pilat.

Încă de la jumatatea celui de-al cincilea secol al erei creştine, bizantinii rânduiseră un altar de rugăciune în locul actualei mănăstiri asumpţioniste. Despotul fatimid Al Hakim, cunoscut si sub numele de Califul Turbat, a rispit piatra de pe piatră din acest loc prin anul 1000.

Ultima săptămână petrecută în Cetatea Sfântă de catre Mântuitor se împlineşte perpetuu sub ochii şi paşii pelerinului.

Realizator Elena Dinu

16:45 Universul credinţei

* Paşi spre Înviere-Vinerea Mare

O serie de interviuri pe care Andrei Victor Dochia le-a realizat în Ţara Sfântă, pe Drumul Crucii, împreună cu Părintele Profesor Constantin Necula, discutând despre semnificaţia fiecărei zile din Săptamâna Patimilor.

Filmările sunt realizate în Ierusalim: Grădina Ghetsimani, Drumul Crucii, Golgota, Catedrala Sfântului Mormânt, etc.

Producător Andrei Victor Dochia

 
Bucurie în dar de la Sfântul Munte

Bucurie în dar de la Sfântul Munte

publicat: vineri, 10 aprilie 2026

Chipul viu al ortodoxiei, așa cum este el trăit de monahii athoniți, ne este redat într-un documentar profund și emoționant care ne poartă în ...

Rolul alimentației în menținerea sănătății

Rolul alimentației în menținerea sănătății

publicat: vineri, 10 aprilie 2026

Sâmbătă, 11 aprilie 2026, vă invităm la ediția a doua din noul sezon „Un doctor pentru dumneavoastră”. Un subiect tot mai prezent în ...

Turneul Memoriei prin Europa

Turneul Memoriei prin Europa

publicat: joi, 09 aprilie 2026

Teatrul Național „ Mihai Eminescu” din Chișinău  pornește într-un turneu al Memoriei prin Europa. Trupa de artiști prezintă publicului spectacole ...

 

#tvri