Început în 1991, „Memorialul Durerii” a prezentat, în timp, evenimentele petrecute o dată cu încheierea celui de al Doilea Război Mondial şi până la începutul anilor ’90. Urmăriţi emisiunea miercurea, ora 21:00, la TVR 2! Un nou sezon începând de miercuri, 25 octombrie!
Galerie foto
Din Suceava în Timiș, din Năsăud în Teleorman, ori din Vrancea în Arad, instalarea comunismului în spațiul rural românesc s-a făcut cu nedreptăți, cu violență, cu crime. Împotriva acestei invazii a răului, sate întregi s-au ridicat la luptă.
Această luptă s-a manifestat diferit, de la refuzul de a preda cotele, la fronde sau, ca gest extrem, înarmarea și retragerea în munți. În unele așezări aceste manifestări au avut un caracter general, în sensul în care mare parte din localitate se îndrepta împotriva noului regim. Rezistența la comunism apare în România încă înainte ca acesta să se fi instalat oficial, chiar de la intrarea trupelor sovietice pe teritoriul actual al României, în vara anului 1944. Acestor așezări din Bucovina le sunt dedicate primele două episoade ale seriei. Locuitorii din Vicov, Putna ori Voitinel s-au organizat în formațiuni de rezistență în fața tăvălugului sovietic ce a măturat zona încă din iulie 44. Câteva figuri legendare s-au evidențiat în aceste bătălii.
Nume ca Macoveiciuc, Cenușă ori Motrescu sunt și astăzi repere în comunele de la poalele Obcinei Mari. Ei sunt însă doar personajele principale ale unui întreg mecanism ce s-a coagulat în jurul lor în acea perioadă. Comunele din această zonă au parcurs anii terorii instalării comunismului în România plătind un important tribut de suferință. Urmașii celor ce au luptat au purtat crucea părinților lor, destinul fiindu-le veșnic retezat numei pentru vina de a fi fiii taților lor.
După instaurarea regimului comunist în România, mulți români au respins stalinizarea forţată a ţării. Fenomenul rezistenței s-a accentuat odată cu impunerea măsurilor de tip sovietic, dar şi cu epurările cu caracter politic şi social. Așa au apărut focare de rezistenţă anticomunistă în munţi. Foşti ofiţeri, studenţi, elevi, intelectuali, unii legionari, alţii fără orientare politică au început lupta deschisă cu noul regim.
Grupul Apostol, din zona Argeșului, Grupul Dobrogenilor și Grupul Arnota, care, în nordul Olteniei, au reprezentat mișcări de masă și în urma lor au rămas gropi comune, în care au fost aruncați eroii. Sute de țărani arestați și condamnați și doar troițe singuratice amintind de sacrificiul lor.
Documentele Securității menționează pentru primii zece ani de ocupație sovietică 1944-1954, un număr de 1196 de organizații și grupări subversive. Ceea ce nu se știe însă, este că încă există martori oculari care așteaptă să povestească ororile pe care le-au văzut. Printre aceștia și un martor care avea 15 ani în 1949 când a fost decimat ”cuibul de vulturi” de la Arnota. Cu lacrimi în ochi, el a mărturisit că ”ne așteaptă de mulți ani”. De aproape 30 de ani, de când a văzut primele episoade din Memorialul Durerii și a realizat câți partizani eroi au fost pe teritoriul României.
Miercurea, de la ora 21.00, la TVR 2! Găsiți emisiunea și pe TVR+.
***
Redactor: Doina Teodoru
Realizator: Lucia Hossu Longin
Producător: Alexandru Munteanu
***
Este singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România. Serialul „Memorialul durerii”, realizat de Lucia Hossu Longin, a creionat cel mai dureros capitol din istoria recentă şi reprezintă în continuare unul dintre cele mai puternice demersuri jurnalistice.
Început în 1991, „Memorialul durerii” a prezentat, de-a lungul timpului, evenimentele petrecute o dată cu încheierea celui de al Doilea Război Mondial şi până la începutul anilor ’90. Din 2008, serialul a început o serie nouă, unde au fost remontate o parte dintre primele episoade şi, în acelaşi timp, au fost difuzate şi subiecte noi, printre care seria dedicată torţionarilor – Seria Neagră – cât şi Memorialul Bucureştilor, unde s-au prezentat demolările prin care a trecut capitala.
Toamna anului 2013 a adus, pe TVR 2, Seria Neagră, o colecţie de interviuri cu torţionarii care au condus închisori, centre de reeducare sau lagăre de exterminare. Biografiile lor complete sunt acum faţă în faţă cu cei care le-au fost victime.
De-a lungul interviurilor am regăsit mărturiile sumbre ale unor oameni care, în primii ani de după 1989, nu au simţit culpa, remuşcarea sau căinţa faţă de ordinele sângeroase pe care le-au executat. Au apărut Alexandru Nicolski, autorul criminalului experiment de reeducare de la Piteşti, pe Liviu Borcea, comandantul coloniilor de muncă de la Capu Midia, despre care profesorul Ion Jovin spunea: „Nu ştiu dacă i se poate aplica acestui om calificativul de om. Eu mai degrabă l-aş numi bestie!!”.
„E adevărat că după interviul cu Alexandru Nicolschi am fost, literalmente, şocată. De ce? Mi se părea înfiorător ca un om ajuns la vârsta de optzeci de ani, obligat să-şi rememoreze trecutul (trecut în care intra şi barbaria de la Piteşti), să nu aibă nicio tresărire de conştiinţă. Dimpotrivă. Aveam sentimentul, atât eu cât şi operatorul Doru Alexandru Spătaru, că din sertarul biroului va scoate un pistol şi va pune capăt, în stilul anilor ’50, acestui interviu. De altfel acest birou era împânzit cu fotografii ale generalului sovietic la trageri....”, povesteşte Lucia Hossu Longin.
Unul dintre cele mai mari merite ale Luciei Hossu este şi această dorinţă de a-i prinde în viaţă pe care care au influenţat acest „malaxor al sufletelor”. A avut ultimele mărturii ale torţionarilor Alexandru Nicolski sau Gheorghe Crăciun, a prins ultimele confesiuni ale lui Petre Ţuţea şi a fost primul om care, prin materialele sale, a deschis ochii a milioane de români, prezentându-le ororile care s-au petrecut în închisorile din ţară, la Sighet sau Piteşti. "Lucia Hossu a fost primul om, care a intrat în multe locuri. Ea a deschis porţile de la Sighet", povesteşte Alexandru Munteanu, producătorul emisiunii, membru al echipei Memorialului încă din 1993.
Serialul a făcut cunoscut curajul Elisabetei Rizea, numind-o „Viteaza din Nucşoara”, a dedicat numeroase episoade rezistenţei din munţi, aducându-l la suprafaţă pe bătrânul Ogoranu, a arătat sacrificiile inumane cu care s-au construit marile „realizări” ale socialismului, prezentând lagărele de la Balta Brăilei, Baia Sprie sau Canal.
"Memorialul Durerii" a rămas în memoria colectivă a poporului român, iar după 20 de ani de la difuzarea primelor episoade, el este mai mult decât un brand al TVR, e un simbol al luptei pentru păstrarea vie a memoriei româneşti.
