Toamna se numără bobocii, începe școala și se strânge recolta. Așa-i mersul treburilor an de an, iar calendarul ăsta, respectat conform tradiției, îți dă sentimentul că indiferent de vremuri și de vreme, lucrurile stau pe făgașul normal. Așa e an de an și în Podgoria Aradului, unde toamna e sărbătoarea cea mare, culesul viilor, de când se știe locul ăsta.
Dar până să vină toamna și vremea asta roditoare, e multă muncă și sudoare. Așa am vrut să descopăr și eu la fața locului, la început de vară, într-o vizită....de lucru așa...alternativă, la invitația vechiului meu prieten Mario, alături de care am tot călătorit de atâtea alte ori pe Drumuri aproape.
Pornim așadar către destinația noastră de astăzi, nu cu Săgeata Verde, deși recunosc că tare mi-ar fi plăcut să parcurgem drumul către Podgoria Aradului așa cum o făceau oamenii odinioară... Pentru că acolo în zare, la Șiria și în întreaga zonă, sunt unele lucruri care se încăpățânează să treacă proba timpului și să rămână așa, ca odinioară. Aveam să aflăm lucrurile astea de la primele vorbe schimbate cu prima noastră gazdă de azi, Octavian Ciurdariu, IT-ist de profesie, viticultor ca suflet, căci dacă te-ai născut ori ai crescut în podgorie, n-ai cum să nu prinzi microbul ăsta, și până la urmă stă în firescul lucrurilor ca locul să-și pună amprenta asupra oamenilor. Și invers.
Tot la o cramă mică, tip boutique, tot în Șiria, câteva străzi mai încolo. O casă tipică, construită după al Doilea Război Mondial, și-n plus pe vremuri birtul satului, ne spune Marius, noua noastră gazdă. Deci un loc menit să se transforme, decenii mai târziu, într-o cramă. Căreia proprietarul îi acordă toată atenția cuvenită, aproape 12 luni pe an. Căci treaba începe prin februarie, cu tunsul viei, vin apoi stropirile, mai multe la număr, e treabă multă până să ajungi la sticlele frumos etichetate și aranjate în rafturi. Dar, spune el, nu s-ar mai întoarce la munca de birou, din bancă, povestea vinului e pentru el povestea vieții.
Noi ne bucurăm de ziua petrecută înPodgoria Aradului, doar schimbăm un pic localizarea, căci la Ghioroc avem întâlnire cu Geanina, care ne conduce la crama cu numărul trei pe ziua de azi. Același tip de cramă boutique, numai că de data asta vorbim despre un domeniu cu tradiție, căci aici se producea în mod organizat vin și cu două secole în urmă, iar Domeniile Josef Domany erau furnizor al Curții Imperiale de la Viena. Parte din aceste domenii, conacul Domany ce apare pe eticheta și vechile colne înseamnă acum Pivnițele Birăuaș.
Vinul are viață, asta e concluzia unei zile petrecute în liniștea verii din podgorie. Iar întreg arealul ăsta își trage viața din dealurile împânzită de viță de vie, care toamna, la vremea culesului, oferă darul cel mai de preț, rodul. Atunci vine răsplata pentru munca de peste an, atunci se împlinesc așteptările, atunci e sărbătoarea.
Revedeți o ediție a emisiunii „Drumuri aproape” marți, 23 septembrie, de la ora 8.35, pe TVR Internațional.
Realizator și producător: Diana Bogea
Sursa foto: Capturi din emisiune
