loader

”Dacă în minte și-n suflet ai flori și lumină, în jurul tău va fi Rai!”

Cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, Maria Migali Grin, din Biserica Albă, ne spune, în câteva rânduri împletite cu poezie, viața ei.

 

Când nu le predă elevilor la școală, scrie poezie. Când nu scrie poezie, privește în jur și se străduiește să vadă frumosul din oameni și din locurile în care se întâmplă să fie.

Eu sunt din Ucraina, regiunea Transcarpatia, satul Biserica Albă, la granița cu Sighetul Marmației din România. Aici m-am născut, aici mi-am petrecut copilăria, într-un colțișor de lume parcă special ales de Dumnezeu, la poale de munte și pe marginea unui râu, Tisa, care este și granița dintre Ucraina și România. Un sat vechi (datează din 1373), cu oameni de samă, harnici, primitori, deschiși și cu suflet mare, români puri, maramureșeni adevărați din ținuturile lui Dragoș Vodă.

(w882)

”Ce este viața?/O suflare,/O adiere,/O clipă minunată/Trăită cu atâta ardoare!”

Părinții mei au fost oameni simpli, muncitori, țărani. Tata (Dumnezeu să-l odihnească!) din fragedă copilărie lucra la mina de sare din Slatina, fiind cel mai mare copil din familie. Mama s-a născut în Belgia, la Liege, pentru că bunicii mei au ajuns să lucreze acolo, tot în mină, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

(w882)

”Ce este viața?/Un fir de aur,/O frunză purtată de vânt.”

Am avut o copilărie fericită, atât eu, cât și cei doi frați ai mei, în limita posibilităților de atunci. Stăteam mai mult cu mama, pentru că tata mergea la muncă, în Rusia, câte 6-7 luni pe an. Am fost obișnuiți cu munca de mici, o ajutam pe mama pe câmpurile kolhozului, că altfel nu se putea. Mama insista să facem școală ca să ne fie mai ușor în viață. Așa că, după absolvirea școlii, în 1983, m-am hotărât să-mi continui studiile la Universitatea de Stat din Cernăuți, la Facultatea de filologie, Secția de limba moldovenească, cum i se spunea pe atunci. După ce am terminat facultatea, în 1988, m-am întors în satul meu, în școala în care am învățat. De atunci și până azi lucrez în această instituție de învățământ. Sunt profesor de Limba și literatura română. Fiica mea mi-a urmat și, după ce a terminat facultatea, s-a întors în aceeași școală și este acum profesor de limbi străine. Datorită ei, am doi nepoți minunați care îmi bucură viața. În timpul liber îmi place să admir natura, să citesc și să scriu versuri.

(w882)

"Înflorim, apoi ne stingem/Pentru a ceda locul/Celor ce vin… din urmă."

Din 2001, sunt director adjunct pentru munca educativă la Școala din Biserica Albă și… mă "agăț" de orice activitate legată de promovarea limbii și culturii române: merg cu copiii să culegem folclor prin sat, pe la bătrâni, organizăm șezători, ca pe vremuri, cum făceau bunicii și străbunicii noștri. Ne implicăm în tot felul de activități extrașcolare dedicate limbii și literaturii române! Avem aici, în școală, un ansamblu popular "Mugurel". Cu el participăm la toate evenimentele culturale și festivalurile care se organizează în regiunea noastră. De asemenea, ținem legătura cu colegi și cu școli din România și suntem deseori invitați la evenimente în școlile înfrățite din Sighetul Marmației sau din Satu Mare. Datorită asociațiilor culturale din zona noastră, am putut participa la câteva proiecte europene transfrontaliere, am făcut numeroase vizite și excursii în România, am participat la simpozioane și la cursuri de perfecționare. Anual, copiii din sat merg în tabără la mare, în România (motiv pentru care doresc să mulțumesc Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru programele de tabere ARC). Deși am o anumită vârstă (!), fac parte din Asociația Tinerilor Români din Transcarpatia (ATRT), însă am simțit nevoia să le fiu alături tinerilor care au nevoie de sprijin și de îndrumare în activitățile lor pentru promovarea limbii și a culturii române.

(w882)

 

(w882)

"Frumoasa doamnă m-aștepta/Lângă izvorul dulce,/Cu plete lungi ce-ncoronau/Al vieții mele zbucium."

România e Țara-Mamă pentru noi, românii din afara granițelor. Personal mă simt legată sufletește de ea, e țara neamului meu! Așa a vrut destinul ca noi să trăim separat! Suntem copii adoptivi în altă țară și nu e vina noastră, așa a fost mersul istoriei...

”Ea bea din cupa de argint/Sfințita apă a vieții./Iar mie-mi pare infinit/Îndemnul dimineții.”

(w882)

Cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, adun gânduri frumoase pentru noi toți, cei care ne aflăm departe și totuși aproape de Țara-Mamă. Aș vrea să vă știu sănătoși, cu sufletul curat, buni, iertători, frumoși și mândri că suntem români. Zâmbiți răsăritului de soare! Și un îndemn: Dacă în minte și-n suflet ai flori și lumină, în jurul tău va fi Rai! Asta vă doresc...


La mulți ani, nouă!

 

A consemnat Aura Dobre

 

9:00 Exclusiv în România

*Arad, între medieval și retro

In această ediție, echipa Exclusiv în România ajunge, în sfârșit, în județul Arad, unde Cristi Tabără și Cristina Șoloc explorează atât unicatele din municipiul Arad, cât și din împrejurimi.

Mai întâi, Cristi face turul unui spațiu spectaculos al istoriei -Muzeul Retro IT, din Arad, pentru că există aici o colecție muzeală unică în România, un fel de istorie a calculatoarelor, așa cum au început ele-de la o mașină de socotit, apoi un computer care a evoluat până în prezent. Colecția, formată din câteva mii de piese, conține, printre altele, și un unicat mondial. Fondatorul muzeului Retro IT este economistul Florin Mărcuș, care și-a dorit atât de mult, în copilărie, un calculator pe care nu l-a primit (fiind atunci prea scump și destul de inutil), încat, după zeci de ani, a ajuns să aibă o propria colecție de calculatoare, suficient de mare și fascinantă, să o poată expune, ca s-o vadă și alții. A închiriat un apartament mare, în centrul Aradului, unde, în 5 camere, a desfășurat-o pe etape- de la tehnica de calcul românescă, la începutul calculatoarelor personale, la mobilitate, la cea mai mare colecție de procesoare din lume, la chipuri unicat și la o cameră dedicată aparturii audio-video-un loc unde se întâlnesc toate universurile în materie de IT și nu numai. Tehnică în general, majoritatea funcțională, cumpărată, fie de pe sit-uri de anunțuri, fie de la colectionari, inclusiv de la oameni care golesc case și vor să mai facă un ban.

Turul pentru pasionați poate dura între o oră și jumătate, cu minimum de povești și 4-5 ore, în funcție de interactivitatea vizitatorilor și este gratuit, dar cu programare, oricând după ora 16.00.

Cristina explorează împrejurimile și ajunge în frumoasa comună Șiria-un loc încărcat de istorie și cultură, aflat la 28 de Km de Arad, la Poalele Munților Zarandului. Aici descoperă Conacul Bohuș, o clădire superbă, cu parfum din alt veac, care găzduiește „Muzeul Memorial Ioan Slavici și Emil Monția”, unde aflăm lucruri mai puțin știute despre viața și operele a doi mari artiști arădeni-literatură și muzică ce ne încântă și astăzi. Ioan Slavici a scris peste 20 de volume, printre care ‚Mara’, ‚Moara cu noroc’ și ‚Popa Tanda’ au rămas opere fundamentale ale literaturii române, iar Emil Monția a cules și a prelucrat peste 100 de doine și cântece populare românești și 5 volume de colinde, printre care „Sus la poarta Raiului”, „Colindița” și” O ce veste minunată”.

Una dintre sălile Conacului Bohuș este dedicată revoluției maghiare de la 1848-1849, pentru că aici s-a semnat actul capitulării armatei revoluționare maghiare, după ce a fost strivită de intervenția austriacă și de forțele militare rusești.

Aflăm toate poveștile uimitoare pe care le ascunde acest conac, de la Dr. Sorin Bulboacă-directorul Complexului Muzeal Arad și Laura Ionela Moț-muzeografa Muzeulului Memorial „Ioan Slavici-Emil Monția”.

Nu departe de Conacul Bohuș, se ridică Cetatea Șiriei, o mărturie impresionantă a trecutului medieval. Așezată strategic pe Dealul Șiriei, Cetatea Șiriei este un simbol al rezistenței și identității acestor locuri, iar ruinele ei impunătoare sunt un punct de atracție pentru iubitorii de istorie, de arhitectură, dar și de priveliști superbe. Așa că o vizităm și noi, iar povestea ei o aflăm de la Lucian Hereș -profesor de istorie în Șiria.

Prezintă Cristina Şoloc şi Cristian Tabără

Realizator Cristian Tabără

Producător Marin Găbudean

10:00 Viaţa satului

Jurnalişti: Adela Eftimie, Maria Cica, Magda Olteanu, Bădiţa Dumitru

Producători: Ioana Mureşan, Viorel Popescu

 
 Un doctor pentru dumneavoastră: Terapia prin alimentație

Spunem adesea că suntem ceea ce mâncăm, dar cât de mult influențeazăcu adevărat alimentația, sănătatea noastră? Vorbim despre terapia prin ...

Românii din Bavaria – comunitate, credință și identitate

În această ediție din seria „Eveniment TVRi”,  continuăm incursiunea în viața comunității românești din München și descoperim cum își conservă ...

România face bine: despre Copiii „calculator” și Muzeul pe 4 roţi

Vorbim despre oameni care aleg să construiască. Lucruri pe care nu le vedem imediat, dar care care durează. Fie că vorbim despre mintea unui ...

 

#tvri