loader

”Dacă în minte și-n suflet ai flori și lumină, în jurul tău va fi Rai!”

Cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, Maria Migali Grin, din Biserica Albă, ne spune, în câteva rânduri împletite cu poezie, viața ei.

 

Când nu le predă elevilor la școală, scrie poezie. Când nu scrie poezie, privește în jur și se străduiește să vadă frumosul din oameni și din locurile în care se întâmplă să fie.

Eu sunt din Ucraina, regiunea Transcarpatia, satul Biserica Albă, la granița cu Sighetul Marmației din România. Aici m-am născut, aici mi-am petrecut copilăria, într-un colțișor de lume parcă special ales de Dumnezeu, la poale de munte și pe marginea unui râu, Tisa, care este și granița dintre Ucraina și România. Un sat vechi (datează din 1373), cu oameni de samă, harnici, primitori, deschiși și cu suflet mare, români puri, maramureșeni adevărați din ținuturile lui Dragoș Vodă.

(w882)

”Ce este viața?/O suflare,/O adiere,/O clipă minunată/Trăită cu atâta ardoare!”

Părinții mei au fost oameni simpli, muncitori, țărani. Tata (Dumnezeu să-l odihnească!) din fragedă copilărie lucra la mina de sare din Slatina, fiind cel mai mare copil din familie. Mama s-a născut în Belgia, la Liege, pentru că bunicii mei au ajuns să lucreze acolo, tot în mină, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

(w882)

”Ce este viața?/Un fir de aur,/O frunză purtată de vânt.”

Am avut o copilărie fericită, atât eu, cât și cei doi frați ai mei, în limita posibilităților de atunci. Stăteam mai mult cu mama, pentru că tata mergea la muncă, în Rusia, câte 6-7 luni pe an. Am fost obișnuiți cu munca de mici, o ajutam pe mama pe câmpurile kolhozului, că altfel nu se putea. Mama insista să facem școală ca să ne fie mai ușor în viață. Așa că, după absolvirea școlii, în 1983, m-am hotărât să-mi continui studiile la Universitatea de Stat din Cernăuți, la Facultatea de filologie, Secția de limba moldovenească, cum i se spunea pe atunci. După ce am terminat facultatea, în 1988, m-am întors în satul meu, în școala în care am învățat. De atunci și până azi lucrez în această instituție de învățământ. Sunt profesor de Limba și literatura română. Fiica mea mi-a urmat și, după ce a terminat facultatea, s-a întors în aceeași școală și este acum profesor de limbi străine. Datorită ei, am doi nepoți minunați care îmi bucură viața. În timpul liber îmi place să admir natura, să citesc și să scriu versuri.

(w882)

"Înflorim, apoi ne stingem/Pentru a ceda locul/Celor ce vin… din urmă."

Din 2001, sunt director adjunct pentru munca educativă la Școala din Biserica Albă și… mă "agăț" de orice activitate legată de promovarea limbii și culturii române: merg cu copiii să culegem folclor prin sat, pe la bătrâni, organizăm șezători, ca pe vremuri, cum făceau bunicii și străbunicii noștri. Ne implicăm în tot felul de activități extrașcolare dedicate limbii și literaturii române! Avem aici, în școală, un ansamblu popular "Mugurel". Cu el participăm la toate evenimentele culturale și festivalurile care se organizează în regiunea noastră. De asemenea, ținem legătura cu colegi și cu școli din România și suntem deseori invitați la evenimente în școlile înfrățite din Sighetul Marmației sau din Satu Mare. Datorită asociațiilor culturale din zona noastră, am putut participa la câteva proiecte europene transfrontaliere, am făcut numeroase vizite și excursii în România, am participat la simpozioane și la cursuri de perfecționare. Anual, copiii din sat merg în tabără la mare, în România (motiv pentru care doresc să mulțumesc Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru programele de tabere ARC). Deși am o anumită vârstă (!), fac parte din Asociația Tinerilor Români din Transcarpatia (ATRT), însă am simțit nevoia să le fiu alături tinerilor care au nevoie de sprijin și de îndrumare în activitățile lor pentru promovarea limbii și a culturii române.

(w882)

 

(w882)

"Frumoasa doamnă m-aștepta/Lângă izvorul dulce,/Cu plete lungi ce-ncoronau/Al vieții mele zbucium."

România e Țara-Mamă pentru noi, românii din afara granițelor. Personal mă simt legată sufletește de ea, e țara neamului meu! Așa a vrut destinul ca noi să trăim separat! Suntem copii adoptivi în altă țară și nu e vina noastră, așa a fost mersul istoriei...

”Ea bea din cupa de argint/Sfințita apă a vieții./Iar mie-mi pare infinit/Îndemnul dimineții.”

(w882)

Cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, adun gânduri frumoase pentru noi toți, cei care ne aflăm departe și totuși aproape de Țara-Mamă. Aș vrea să vă știu sănătoși, cu sufletul curat, buni, iertători, frumoși și mândri că suntem români. Zâmbiți răsăritului de soare! Și un îndemn: Dacă în minte și-n suflet ai flori și lumină, în jurul tău va fi Rai! Asta vă doresc...


La mulți ani, nouă!

 

A consemnat Aura Dobre

 

1:15 Vedeta familiei

*Talent-show în care protagonişti sunt copiii

Juriul: Crina Mardare, Elena Gheorghe, Andreea Bălan

Invitat special Dominic Mureşan

Concurenţi: David Crăciun, Annia Jaworski, Carol Ieremciuc

Prezintă Florina Constantinescu

Coprezentator Cătălin Neamţu

Jurnalist Iulia Ioaniţoaia

Producător Monica Mihai

(Reluare)

2:30 Prezenţe româneşti

*SUA (I)

*Victor Velculescu-între două lumi și o singură întrebare: cum se scrie viața?

Victor E. Velculescu este un cercetător și medic de origine română-americană, extrem de influent în domeniul genomicii cancerului și medicină de precizie, cu activitate principală la Johns Hopkins University din Baltimore, Maryland, SUA.

Victor Velculescu s-a născut la București, iar când avea șapte ani, părinții lui au plecat din România spre California. Era sfârșitul anilor ’70, iar drumul nu era doar unul geografic — era o fugă spre libertate. Într-o țară străină, băiatul plecat din București descoperea un univers nou, în care totul putea fi întrebat și totul putea fi înțeles. A studiat biologia la Stanford, apoi a urmat medicina și doctoratul în genetică la Johns Hopkins University, unde lucrează și astăzi, în oraşul Baltimore din Maryland, nu departe de capitala SUA. Aici a devenit unul dintre liderii mondiali în cercetarea genomicii cancerului — domeniul care încearcă să înțeleagă cum apar și evoluează tumorile la nivelul ADN-ului. În Baltimore, la Johns Hopkins University, Victor Velculescu avea să devină unul dintre pionierii unei revoluții: descifrarea genomului cancerului. Nu doar cercetare, o formă de explorare pe care o reușește ca nimeni altcineva-misiunea de a înțelege de ce unele celule aleg calea greșită și cum pot fi înainte să fie prea târziu. În laborator, Velculescu a învățat să citească limbajul invizibil al ADN-ului. Nu vorbește despre știință cu entuziasm teatral, ci cu o liniște precisă-ca și cum, undeva în adâncul codului genetic, s-ar fi ascuns un adevăr care merită răbdare. „Cum funcționează viața, de fapt?”, întrebarea care l-a urmărit toată viata pe Dr. Velculescu, a început să prindă răspunsuri.

De-a lungul anilor, și-a condus echipa cu o combinație rară de disciplină și empatie. În laboratorul lui, oamenii nu sunt doar cercetători, ci parte dintr-o misiune comună: să transforme cancerul dintr-o condamnare într-o boală controlabilă. În laboratorul lui Velculescu, nu există supereroi. Există doar oameni care cred că, undeva în zgomotul datelor, se ascunde un răspuns.

Fiecare linie de cod, fiecare secvență de ADN, fiecare probă e o poveste în miniatură. Jurnalist Ioana Constantin

Realizator şi producător Irina Păcurariu

Coordonator proiect Corina Dobre

(Reluare)
 
Ziua Copilului se vede în direct la TVR: concerte, ediţii speciale şi transmisiuni de la „Televiziunea Copiilor”, din curtea şi studiourile TVR

• Concertul Alexandrei Căpitănescu, în direct şi în exclusivitate la TVR 1 şi tvrplus.ro. • Emisiuni speciale transmise pe TVR 2, TVR INFO şi ...

La TVR Internațional, într-o nouă ediție „Un doctor pentru dumneavoastră”, despre viața cu și după cancer, dincolo de diagnostic

Echipa emisiunii „Un doctor pentru dumneavoastră” aduce în prim-plan una dintre cele mai delicate și complexe teme din zona sănătății: viața cu ...

Articolul 7 – Ziua Românilor de Pretutideni

Articolul 7 – Ziua Românilor de Pretutideni

publicat: vineri, 29 mai 2026

La emisiunea cu titlul inspirat din Constituţia României, „Articolul 7” - Românii din străinătate, aducem în atenţie România de dincolo de ...

 

#tvri