loader

”Dacă în minte și-n suflet ai flori și lumină, în jurul tău va fi Rai!”

Cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, Maria Migali Grin, din Biserica Albă, ne spune, în câteva rânduri împletite cu poezie, viața ei.

 

Când nu le predă elevilor la școală, scrie poezie. Când nu scrie poezie, privește în jur și se străduiește să vadă frumosul din oameni și din locurile în care se întâmplă să fie.

Eu sunt din Ucraina, regiunea Transcarpatia, satul Biserica Albă, la granița cu Sighetul Marmației din România. Aici m-am născut, aici mi-am petrecut copilăria, într-un colțișor de lume parcă special ales de Dumnezeu, la poale de munte și pe marginea unui râu, Tisa, care este și granița dintre Ucraina și România. Un sat vechi (datează din 1373), cu oameni de samă, harnici, primitori, deschiși și cu suflet mare, români puri, maramureșeni adevărați din ținuturile lui Dragoș Vodă.

(w882)

”Ce este viața?/O suflare,/O adiere,/O clipă minunată/Trăită cu atâta ardoare!”

Părinții mei au fost oameni simpli, muncitori, țărani. Tata (Dumnezeu să-l odihnească!) din fragedă copilărie lucra la mina de sare din Slatina, fiind cel mai mare copil din familie. Mama s-a născut în Belgia, la Liege, pentru că bunicii mei au ajuns să lucreze acolo, tot în mină, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

(w882)

”Ce este viața?/Un fir de aur,/O frunză purtată de vânt.”

Am avut o copilărie fericită, atât eu, cât și cei doi frați ai mei, în limita posibilităților de atunci. Stăteam mai mult cu mama, pentru că tata mergea la muncă, în Rusia, câte 6-7 luni pe an. Am fost obișnuiți cu munca de mici, o ajutam pe mama pe câmpurile kolhozului, că altfel nu se putea. Mama insista să facem școală ca să ne fie mai ușor în viață. Așa că, după absolvirea școlii, în 1983, m-am hotărât să-mi continui studiile la Universitatea de Stat din Cernăuți, la Facultatea de filologie, Secția de limba moldovenească, cum i se spunea pe atunci. După ce am terminat facultatea, în 1988, m-am întors în satul meu, în școala în care am învățat. De atunci și până azi lucrez în această instituție de învățământ. Sunt profesor de Limba și literatura română. Fiica mea mi-a urmat și, după ce a terminat facultatea, s-a întors în aceeași școală și este acum profesor de limbi străine. Datorită ei, am doi nepoți minunați care îmi bucură viața. În timpul liber îmi place să admir natura, să citesc și să scriu versuri.

(w882)

"Înflorim, apoi ne stingem/Pentru a ceda locul/Celor ce vin… din urmă."

Din 2001, sunt director adjunct pentru munca educativă la Școala din Biserica Albă și… mă "agăț" de orice activitate legată de promovarea limbii și culturii române: merg cu copiii să culegem folclor prin sat, pe la bătrâni, organizăm șezători, ca pe vremuri, cum făceau bunicii și străbunicii noștri. Ne implicăm în tot felul de activități extrașcolare dedicate limbii și literaturii române! Avem aici, în școală, un ansamblu popular "Mugurel". Cu el participăm la toate evenimentele culturale și festivalurile care se organizează în regiunea noastră. De asemenea, ținem legătura cu colegi și cu școli din România și suntem deseori invitați la evenimente în școlile înfrățite din Sighetul Marmației sau din Satu Mare. Datorită asociațiilor culturale din zona noastră, am putut participa la câteva proiecte europene transfrontaliere, am făcut numeroase vizite și excursii în România, am participat la simpozioane și la cursuri de perfecționare. Anual, copiii din sat merg în tabără la mare, în România (motiv pentru care doresc să mulțumesc Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru programele de tabere ARC). Deși am o anumită vârstă (!), fac parte din Asociația Tinerilor Români din Transcarpatia (ATRT), însă am simțit nevoia să le fiu alături tinerilor care au nevoie de sprijin și de îndrumare în activitățile lor pentru promovarea limbii și a culturii române.

(w882)

 

(w882)

"Frumoasa doamnă m-aștepta/Lângă izvorul dulce,/Cu plete lungi ce-ncoronau/Al vieții mele zbucium."

România e Țara-Mamă pentru noi, românii din afara granițelor. Personal mă simt legată sufletește de ea, e țara neamului meu! Așa a vrut destinul ca noi să trăim separat! Suntem copii adoptivi în altă țară și nu e vina noastră, așa a fost mersul istoriei...

”Ea bea din cupa de argint/Sfințita apă a vieții./Iar mie-mi pare infinit/Îndemnul dimineții.”

(w882)

Cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, adun gânduri frumoase pentru noi toți, cei care ne aflăm departe și totuși aproape de Țara-Mamă. Aș vrea să vă știu sănătoși, cu sufletul curat, buni, iertători, frumoși și mândri că suntem români. Zâmbiți răsăritului de soare! Și un îndemn: Dacă în minte și-n suflet ai flori și lumină, în jurul tău va fi Rai! Asta vă doresc...


La mulți ani, nouă!

 

A consemnat Aura Dobre

 

0:45 TVR 70

*Cerbul de Aur: Generaţii (II)

Best of

Televiziunea Română vă propune să revedeţi un BEST OF al emisiunii dedicate Festivalului “Cerbul de Aur: Generații”, realizate în anul 2020 în care cei mai iubiți artiști români ai momentului au interpretat melodii celebre cântate în Festival

de-a lungul anilor.

Artişti invitaţi: Monica Anghel, Bodo, Connect-R, Lidia Buble, Andia, Raluk,

Ana Baniciu, Mircea Baniciu, Bella Santiago, Roxen, Andrei Tudor Band, trupa Echoes şi mulţi aţii.

Producător Elena Ştirbescu

(Reluare)

1:40 România face bine

*Salvatori în oraşele care rănesc

Doctorul veterinar Ovidiu Roșu a înființat și conduce singurul Centru din tara pentru Salvarea și Reabilitarea animalelor sălbatice-animale și păsări sunt salvate, îngrijite și redate în mediul natural. Merge pe teren, salvează animale rănite sau aflate într-o situație dificila, găsește voluntari care sa-l ajute. Experiența lui l-a făcut cunoscut în lumea întreagă și aceasta faimă i-a adăugat o dimensiune dramatică activității-a început sa fie chemat pentru salvarea animalelor sălbatice din zone de Război. A fost în Ucraina, apoi în fâșia Gaza unde a trăit experiente teribile.

Viata l-a dus apoi spre caii sălbatici de la Letea, pe care îi are în grijă ca veterinar, iar acum a început un proiect amplu-construirea primului spital pentru animale sălbatice din România.

Realizator Codruţa Angelescu

*Dansul care uneşte

Alina și Paul Potolea sunt campioni la categoria seniori la dans sportiv. Sunt parteneri pe ringul de dans de 9 ani și au devenit și parteneri de viață. Paul are 53 de ani și este absolvent de Automatică și Calculatoare iar Alina este hair stilist. În afara orelor de program își petrec timpul la antrenamente și la competiții de dansuri sportive. De curând s-au întors de de la Munchen unde au dansat.

Realizator Manuela Aldea

Prezintă Irina Luca

Jurnalist Dana Ştefănescu
Realizator Ioana Mureşan

(Reluare)
 
Secretele „tinereții fără bătrânețe” și calității vieții

În această ediție descoperiți secretele longevivilor planetei, cum vă influențează stilul de viață sănătatea fizică și mentală, de ce deveniți ...

Alimentul românesc, de la investiții la brand local, național și regional

Investiții masive cu fonduri europene, credite, surse proprii, realizarea de producții sustenabile, identificarea de piețe de desfacere noi, în ...

ARC 2026: 8.430 de copii și tineri din 21 de țări au redescoperit România

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) anunță încheierea cu succes a celei de-a XVII-a ediții a Programului de Tabere ARC, cel mai ...

 

#tvri