În ediția de sâmbătă, 1 martie 2014, de la ora 19.30, la TVR Internaţional şi TVR+, au fost prezentate două familii de succes… şi multe drumuri.
UPDATE: Ediția de sâmbătă, 1 martie, este disponibilă online pe TVR+
OVIDIU ŞARPE (Londra) a plecat la drum în 1973 (când a părăsit România, în cala unui vapor, cu destinaţia Anglia). N-a ajuns în două săptămâni ci abia într-o lună, aşa că a suportat o cură de slăbire... până la 36 kg. Sacrificiul a meritat, dacă ne gândim că în primul an a putut să-şi aducă şi cei cinci copii alături, firește cu peripeţiile inerente în conflictul cu autoritatea comunistă din țară.
Şi cum în România lucrase în alimentaţia publică, tot în primul an a ajuns să fie angajat şef de restaurant. Mai târziu, şi-a deschis prima afacere, în sânul comunităţii româneşti din nordul metropolei (Edgware). Astăzi, afacerile familiei sale (că e patiserie, pizzerie şi aşa mai departe) s-au extins, iar Ovidiu este un om respectat în comunitate, de la vlădică la opincă. Fostul trădător de țară este solicitat astăzi să ajute orice eveniment oficiat de instituțiile statului român.
Una dintre fiice, Mihaela, i-a călcat pe urme şi are la rândul ei un restaurant. Meniul (ca și angajații) este preponderent românesc, iar clienții – nu numai români. Ineditul poveştii este acela că majoritatea copiilor lui Ovidiu au încă legături sufleteşti puternice cu România, unii încercând să trăiască deopotrivă acolo şi aici. Şeful familiei revine cel puțin anual în țară, dar se şi întoarce pentru a avea grijă de nepoţi. O poveste cu multe drumuri şi... apetisantă.
ILIE CRIŞAN (Montreal) a ajuns în Canada în 2001, ca şofer. După jumătate de an, cu banii câştigaţi şi-a cumpărat un camion. Apoi încă unul. Şi tot aşa. Astăzi firma Andy Transport struneşte mai bine de 100 de camioane şi 140 de remorci, iar peste 90% dintre angajaţi sunt români. La care se adaugă un birou de logistică la Sibiu.
Fiica Andreea a preluat frâiele de la tatăl său. Și dincolo de aparenţa fragilă, vorbeşte în jargonul tehnic despre ultima generație de dispecerate integrate cu sisteme de supraveghere şi comunicare pe satelit; a şi apărut într-un top al tinerilor manageri canadieni. Firma-mamă este mutată acum în Salaberry de Valleyfield (pe malul apei, unde tot românul devine pescar), dar pe toate autostrăzile care circumscriu Montreal-ul recunoști de departe camioanele cu sigla românească.
De fapt, firma transportă marfă în toată America de Nord. Și șoferii români sunt apreciați oriunde. Unii sunt veniți să strângă bani, pentru ca după o perioadă să revină în România. Alții sunt hotărâți să se stabilească în Canada. Se întâmplă des ca familiștii să fie și medici, și ingineri, dar consideră varianta șoferiei mai eficientă până să-și echivaleze meseria de bază. Cât despre angajații canadieni, aceștia au început să învețe românește și nu scapă nici un Crăciun organizat de firmă. Că e tot românesc.
