Duminică, 4 decembrie, la ora 20.00*, pe TVR 3, Casa de Producție TVR v-a propus o nouă cheie în care poate fi vizionat și descifrat filmul lui Dominic Dembinski, Apostolul Bologa, după romanul Pădurea spânzuraților, de Liviu Rebreanu.

,,Sunt dese situațiile când capodopere literare sunt inspirate de biografii excepționale ale autorilor. Se zice, pe bună dreptate, că reușitele epice se sprijină pe autoportretele creatorilor, viața lor intimă pulsând în vitalitatea romanului. Liviu Rebreanu și-a adorat fratele răpus pe front de legi absurde, kafkiene. Probabil că Emil Rebreanu se odihnește într-un cimitir, ucis de conflictele lui de conștiință: imposibilitatea lapidarii conaționalilor în tragica segmentare a României înainte de 1918, a cărei memorie compensatorie o sărbătorim anual de o vreme. Prea târziu pentru militarii zdrobiți de propriile conștiințe. Așadar Emil a fost un real erou, real dar simbolic. Fratele Rebreanu i-a ctitorit un mausoleu epic: l-a transformat ficțional într-un personaj celebru al literaturii române: Apostol Bologa. Un destin tragic similar. Dar mai stabil decât piatra de mormânt, deoarece astfel l-a făcut, printr-o subtilă demiurgie poetic artistică, nemuritor! În filmul nostru, Apostolul Bologa, cu harisma tragică hristică apare deseori dedublat, privindu-se, analizându-se pe sine. Căutându-se după moarte. În dublul său am insinuat discret făptura realului Emil Rebreanu, frate și victimă a absurdității tuturor războaielor lumii, la fel de imortal ca Liviu, stâlp incontestabil al valorilor literare românești. Astăzi frați întru nemurire, eliberați prin har de moartea cea veșnica” – Dominic Dembinski

Cu mai bine de patruzeci de ani în urmă, în „Revista de istorie și teorie literară” editată de Academia Română, cercetătorul Stancu Ilin valorifica o parte dintre scrisorile familiei Rebreanu, cea mai mare parte dintre acestea aflându-se la Biblioteca Academiei. Ajunseseră acolo grație doamnei Fany Rebreanu, soția marelui scriitor. Aceasta le donase după moartea soțului ei. Un fond bogat, în care se află și o bună parte din corespondența purtată de Emil Rebreanu, fratele scriitorului, cu familia, dar și cu prietena sa apropiată, Cornelia Dănilă.

Emil Rebreanu, personaj deosebit de complex și profund în manifestări și sentimente - așa cum rezultă de altfel și din scrisorile sale -, intenționa să se căsătorească după război cu fiica protopopului cu care a purtat o intensă corespondență, inclusiv pe front.

Emil, s-a născut la 17 decembrie 1891, în comuna Maieru, unde tatăl lor era învățător. În timpul vacanțelor școlare s-a angajat ca notar în comunele Pata, Ilva Mică și Nușfalău. A fost nevoit să facă acest lucru pentru că, după ce Liviu trecuse munții, el rămăsese principalul sprijin al familiei, mai ales că în 1910, tatăl lor, Vasile Rebreanu, a ieșit la pensie, iar patru ani mai târziu, bătrânul învățător a și murit.

Emil cocheta cu scrisul. Avea însă probleme de exprimare, așa cum rezultă dintr-o scrisoare din 1913, trimisă la București fratelui său, Liviu Rebreanu:

„Cu literatura încă mă ocup și încă foarte mult… Și eu scriu: poezii, nuvele, frânturi de teatru … Nu mi s-a publicat încă nimic din pricina limbii, care cred însă că mi s-a mai tocmi trăind mai multă vreme între români” (…) Unica dorință mi-a fost încă de acum trei ani de zile să trec în România, să studiez și să scriu…”.

În vara anului 1914, Emil Rebreanu a fost încorporat în armata austro-ungară și trimis la Școala militară de ofițeri din Târgu Mureș (Oșorhei, cum apare în scrisoare). Ce va fi simțit oare Emil Rebreanu în plimbările sale prin orașul de pe Mureș, de fapt un târg ceva mai mare? Va continua și de aici să corespondeze cu frumoasa Cornelia. În toamna aceluiași an, semnele apropiatei sale plecări pe front, dar și presimțirile funeste sunt tot mai evidente, fapt rezultat din scrisori.

„Astăzi ne-o venit poruncă să ne vopsim în negru săbiile, scrie el. Va trebui probabil să omor oameni pe care nu-i cunosc. Niciodată nu puteam să mă uit nici când tăiam vreo găină…Cătănie-măgărie…”.

„Aseară am fost și eu de față la plecarea la război a rezerviștilor de la regimentul 62…Toți acești soldați erau oameni însurați cu nevestele lângă ei. Oare ce se petrecea în inimile lor pline parcă de amarul înmormântării? Într-adevăr, înmormântare părea acest trist convoi, fără dangăt de clopot doar…”. Pe data de 23 martie 1915 pleacă de la Târgu Mureș pe frontul din Galiția.

Liviu Rebreanu avea să spună că romanul „Pădurea spânzuraților” a fost inspirat de două evenimente asociate și determinante: o tragedie trăită și o întâmplare conjuncturală. Tragedia, așa cum am văzut, era una personală, fratele scriitorului, Emil, ofițer în armata austro-ungară, fusese condamnat și spânzurat pentru că încercase să treacă linia frontului la români.

Apostol Bologa, personajul romanului, sugerează o conștiință trează, neliniștită, un intelectual avid de explicații logice despre bine și adevăr, mereu în căutare de certitudini.

În roman - de fapt o evocare realistă și obiectivă a Primului Război Mondial - accentul cade pe condiția tragică a intelectualului ardelean silit să lupte la un moment dat împotriva propriului neam. Când viața îl pune în situația să aleagă între sentimentul datoriei de cetățean al statului austro-ungar și apartenența la etnia românească, Emil trăiește o dramă de conștiință, care îl va conduce în cele din urmă spre un final tragic, dar previzibil.

(Multumiri, historia.ro)

Toate detaliile despre film: http://teatru.tvr.ro/spectacole/apostolul-bologa_31016.html

Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR

Programele TVR pot suferi modificări în funcție de evenimentele de ultimă oră

Despre noi:

https://www.facebook.com/casadeproductietvr

https://www.youtube.com/channel/UCWgqAyTOcXpF1X__NiNWNKg/videos